Când a debutat în prima ligă sub culorilor Brașovului pe 2 august 1980, în prima etapă a acelui sezon, Valer Şulea era de mult obişnuit să simtă stadionul vibrând „STEA-GU’! STEA-GU’!” din toţi atomii.

Născut pe 9 februarie 1957 în oraşul de sub Tâmpa, Valer a pus pentru prima oară pe el tricoul galben cu dungi negre al seniorilor cel mai probabil în finala ediţiei 1974 a Cupei „Silviu Ploeşteanu”. Abia împlinise 17 ani când într-o zi de aprilie antrenorul Proca i-a dat botezul „stegar”, trimiţându-l pe teren în locul lui Fanici în minutul 63 al meciului cu Metrom din Colonie.

Acel sezon 1973-1974 s-a încheiat pentru „stegari” cu calificarea în Cupa UEFA, pentru ca în următorul să retrogradeze având cea mai bună apărare din divizie. (Aproape) totul sau nimic cu echipa asta. Astfel, Valer a călcat iarba „Tineretului” pentru prima oară într-un meci oficial pe 7 septembrie 1975, în etapa a 3-a a primului sezon de B, într-un 1-0 lipsit de glorie contra Chimiei Turnu Măgurele.

1 mai 1969: Piticii Steagului antrenaţi de fostul căpitan „stegar” Nicolae Campo. Valer Şulea (12 ani) este primul din dreapta jos, alături de el fiind bunul prieten Nicuşor Bucur (13 ani), cu care venise împreună la o preselecţie organizată de club cu trei ani în urmă. Cei doi, alături de Sorin Şişcă (al 3-lea jos de la stânga la dreapta) şi Gicu Clipa (cu mingea în braţe, 14 ani) vor face parte din echipa care în 1980 a readus Steagul în prima ligă după cinci sezoane consecutive de „B”.

sursa foto: arhiva familiei Campo, via Adi Aliman

Anii petrecuţi ca copil de mingi sub vuietul T2-ului îl învăţaseră că pasiunea braşovenilor e prea mare pentru orăşelele ligii secunde. Treptat, Valer și tricoul cu numărul 3 au devenit tot mai intimi, iar în retur a marcat și primele sale goluri pentru Steagu’.

Pe 16 mai 1976, în minutul 25 al Bătăliei de la Târgovişte, a deschis scorul din penalty-ul obţinut de Paraschivescu. Cum Pescaru, Cadar şi alţi „stegari” experimentaţi resimţeau din plin brutalitatea gazdelor, puştiul de 19 ani a fost cel desemnat să facă lungul drum spre mingea aşezată pe var. „Şulea transformă” avea să devină lait-motivul carierei sale sub galben-negru.  (ziarul Drum Nou, 18 mai 1976, Alecsandru Dincă)

1975: vara acelui an a însemnat pregătirea revenirii în prima ligă prin amicaluri jucate în Ungaria şi fotografii cu cămaşa descheiată. Un emoţionat Valer Şulea – 18 ani – stă alături de Pescaru, cum o va face până la retragerea Marelui Pescar şase ani mai târziu. (rândul de sus, primul din dreapta)

sursa foto: Szasz Jeno

---

Valer a înscris 20 de goluri din penalty (din totalul de 43) – cele mai multe reuşite vreodată de-un „stegar – ratând doar de două ori.

Ratarea de la Sfântu’ din toamna lui 1983 aproape că nici nu contează când e pusă lângă cea din Visul Unor Generaţii, ediţia 1979. „Stegarii” s-au prezentat cu tupeu pe 27 iunie la Piteşti, chiar dacă erau singura echipă din Provincie şi dintr-un eşalon inferior ajunsă în careul de aşi al Cupei României. Steaua rânjise când tragerea la sorţi a ferit-o de Dinamo şi Sportul Studenţesc, însă brașovenii erau căliţi de precedentele cinci tururi şi abia aşteptau să treacă din nou cu marker-ul permanent peste calculele hârtiei. Valer, deja veteranul de 22 de ani al echipei, fusese cel ales pentru a demonstra ce simţ al umorului superfin are universul.

În minutul 64, la scorul de 1-0 pentru bucureşteni, Valer „a executat penalty-ul acordat de arbitru, dar a tras pe lângă bară!” (ziarul Sportul, 28 mai 1979, Constantin Alexe). Da, „stegarii” au egalat nouă minute mai târziu şi au dus meciul în prelungiri, însă visul unor generaţii avea să continue.

1982: Valer Şulea privind cu nostalgie spre mingea pe care încă o vede în poartă şi nu pe lângă bară. În sfertul din ’79 contra Universităţii Craiova, deţinătoarea trofeului, el a deschis seria loviturilor de la 11 metri, iar Gicu Clipa (stânga) a încheiat-o cu o paradă salvatoare.

foto de Dragoş Neagu pentru revista Sport

Mai puţin de două luni stăteau între semifinala de la Piteşti şi meciul primei etape de campionat, un campionat în care „stegarii” urmau să demonstreze cât de sătui erau de meciuri jucate sâmbăta de la 11 şi cât de mult îşi doreau să-şi vadă numele scris cu litere bolduite în ziarul Sportul.

Pentru Valer, înaintea ziarului a fost revista Flacăra, unde Ovidiu Ioaniţoaia, într-un articol din pauza de iarnă a acelui sezon, îl descria pe acesta astfel:

Şulea, un mijlocaş neobosit şi ambiţios, de la care au plecat multe din atacurile braşovene încheiate cu gol.

revista Flacăra, pag. 20, ianuarie 1980

Ăsta sunt eu! Ăsta sunt eu! Fac tempoul meci de meci şi-ţi pun pasa la voleu

Mijlocaş de mare travaliu, metronomul echipei, jucătorul care hotărăşte tempoul acţiunilor de atac, cel care taie din timp avîntul adversarului.

Laurenţiu Dumitrescu în revista Sport

La capătul turului din sezonul promovării Valer se lăuda cu 5 goluri marcate în cele 17 meciuri şi, pentru prima oară după mulţi ani, cu sentimentul că Divizia A era la o primăvară distanţă. Pe 25 mai 1980 a îmbrăcat tricoul „stegar” pentru a 100-a oară într-un meci divizionar, un 0-1 pentru trecerea etapelor la Brăila, iar peste o lună saluta publicul braşovean venit pe „Municipal” să-şi celebreze eroii cu o centrare pusă pe capul lui Manciu în minutul 34. A fost 2-0, 3-0, 4-1 – la revedere, Minerul Gura Humorului; bun venit, Divizia A!

Şi, totuşi, după cinci sezoane la rând în tricoul galben-negru, Valer ieşea din tunel în faţa celor mai populate tribune văzute vreodată de „Tineretului” ca un simplu debutant al primei ligi. Era o zi de duminică, 2 august, şi Galaţiul veşnic neînţelesului Teaşca primea primul brânci spre Divizia B.

Deşi, din varii motive, Constantin Teaşcă nu-l avea la inimă pe braşovean cât timp a antrenat sub Tâmpa, acesta l-a descris pe Valer în memoriile sale astfel:

Avea de toate pentru fotbal: joc de cap, protecţia a balonului, forţă de transmitere, simţ tactic, strategie, angajament viril, tenacitate, obrăznicie (uneori chiar prea multă)… Atunci ce-i lipsea? Lui? Mai nimic! Juca din talent, şi de aceea i se tolera să se joace de-a fotbalul şi nu să joace fotbal”.

Pe 23 august 1980, 22 de mii de spectatori s-au înghesuit de bună voie pe gradenele bătrânului stadion de lângă linii, ca să-i vadă pe „stegari” contra ASA-ului din Târgu Mureş. După o oră din meci au exultat într-un GOOOOOOOOOOOL!!! din care n-ar mai fi vrut să se oprească, după ce Valer „a transformat impecabil” penalty-ul acordat de arbitru la un fault asupra lui Paraschivescu. Deci aşa e să dai gol în Divizia A, şi-o fi spus acesta când a văzut carnavalul pe care îl inaugurase jucându-se de-a fotbalul. (ziarul Sportul, 25 august 1980, Laurenţiu Dumitrescu)

Aşa a fost primul din cele 15 goluri pe care le-a marcat în A. Ultimul din întreaga carieră pentru Steagu’, al 43-lea, a venit peste opt ani şi-un pic, pe 22 octombrie, când a deschis drumul spre una din rarele victorii braşovene contra Sportului Studenţesc „prin golul spectaculos înscris dintr-o lovitură liberă de la 17 metri” din minutul 14. (ziarul Sportul, 13 octombrie 1988, Radu Urziceanu)

Între aceste două goluri, multe momente intense: o salvare de la retrogradare în cursul căreia Valer a dat şase goluri – cele mai multe reuşite într-un singur sezon de A…

F.C.M.-ul accentuează dominarea şi va deschide scorul în min. 25: ŞULEA specialist, se vede bine, al loviturilor de la distanţă, şutează inspirat cu boltă şi balonul intră în plasă: 1-0″.

sursa: ziarul Sportul, 17 august 1981, după victoria cu 2-1 în faţa Jiului din 15 august.

… o revenire în atât de familiara lume a B-ului şi, în 1984, o nouă arborare a Steagului pe faţada Diviziei A. Dar următorul august l-a găsit gătit în alb-violet de Banat, Valer revenind acasă abia peste doi ani.

---

Din FCM-ul lui 1986 doar el şi Nagy aveau istorioare cu Adamache, Pescaru, Cadar şi Györffy.

A scuturat o singură dată plasa în sezonul revenirii sub Tâmpa, însă golul său a „cutremurat stadionul”, după cum îşi aminteşte Scamă. Alături de alţi opt mii de suporteri „stegari” a fost martor pe 16 iunie 1987, din tribuna a 2-a a stadionului din Sibiu, la penalty-ul „transformat impecabil de ŞULEA” în prelungirile contra Argeşului, care ducea Steagul în semifinalele Cupei României după opt ani. (ziarul Sportul, 17 iunie 1987, Ioan Chirilă)

Înapoi în viitor, în decembrie 1988, ziua a treia. „Stegarii” se întorceau învinşi de la Hunedoara cu 4-2 şi în autocar Valer şi-a zis că gata, ajunge. Marcase peste 40 goluri şi îmbrăcase tricoul galben-negru de mai bine de 250 de ori în toate competiţiile. Devenise parte din fibra clubului al cărui prag îl călcase pe când abia deprinsese arta legării şireturilor cu ochii închişi.

Pe 3 decembrie 2017, la vârsta de 60 de ani, a murit Valer Şulea. Stegar.

stânga: 21 iunie 2017, Valer (rândul de jos, primul din dreapta) în ultima poză de echipă pe stadionul „Tineretului”. / dreapta: Valer cu diploma oferită de Liga Suporterilor Stegari (foto de T. Alexandru)

---

Valer Şulea şi numerele sale sub galben-negru:

Primul meci: 7 septembrie 1975, Divizia B, Steagul Roşu Braşov 1-0 Chimia Turnu Măgurele

Ultimul meci: 3 decembrie 1988, Divizia A, Corvinul Hunedoara 4-2 FCM Braşov

Primul gol: 16 mai 1976, Divizia B, CS Târgovişte 2-1 Steagul Roşu Braşov

Ultimul gol: 22 octombrie 1988, Divizia A: FCM Braşov 4-2 Sportul Studenţesc Bucureşti

---

Sezonul 1975-1976, B: 14 meciuri, 3 goluri (1 din 11 metri)

Sezonul 1976-1977, B: 17 meciuri, 2 goluri (ambele din 11 metri)

Sezonul 1977-1978, B: 26 de meciuri, 7 goluri (5 din 11 metri) – ediţia în care a marcat cele mai multe goluri

Sezonul 1978-1979, B: 24 de meciuri, 6 goluri (3 din 11 metri) / 4 meciuri în Cupa României

Sezonul 1979-1980, B: 29 de meciuri, 5 goluri (toate în tur)

Sezonul 1980-1981, A: 29 de meciuri, 2 goluri (ambele din 11 metri) / 2 meciuri în Cupa României

Sezonul 1981-1982. A: 31 de meciuri, 6 goluri (3 din 11 metri) / 1 meci în Cupa României

Sezonul 1982-1983, A: 21 de meciuri,  3 goluri (2 din metri) / 2 meciuri şi 2 goluri în Cupa României

Sezonul 1983-1984, B: 26 de meciuri, 2 goluri

Sezonul 1986-1987, A:  24 de meciuri / 3 meciuri şi 1 gol în Cupa României (din penalty, cu Argeşul în sferturi)

Sezonul 1987-1988, A: 25 de meciuri, 3 goluri (1 din 11 metri)

Sezonul 1988-1989, A: 10 meciuri, 1 gol

---

288 de meciuri (140 în Liga 1, 136 în Liga a 2-a, 12 în Cupa României) – locul 7 în clasamentul All-Time

43 de goluri (15 în Liga 1, 25 în Liga a 2-a, 3 în Cupa României) – locul 10