M-am trezit pe la 7 şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să scot capul pe fereastră, să verific dacă mai plouă. Treaba cu ploaia în oraşul ăsta e că poate fi fantomatică când are chef şi îi conştientizezi prezenţa doar dacă o simţi gâdilându-ţi pielea. Aerul era rece dar ştiam că până la ora meciului avea să devină mai prietenos. Printre norii gri învolburaţi se mai întrezăreau fâşii albastre şi rozalii şi asta m-a făcut să zâmbesc. O să fie o zi bună, mi-am zis în gând, după care m-am pus pe împachetat rucsacul. 

Ziua bună se cunoaşte după cum au tuns eroii necântaţi de la stadion gazonul pentru dimineaţă. Chiar de-i Liga a 4-a, coane, respectul pentru frumosul joc e la fel ca-n înalta societate. La naiba, poate e şi mai şi.

Îmi zic tot mai des că trebuie să fiu resemnat cu faptul că ce mie mi se pare sublim, pentru majoritatea nu valorează nici măcar un pit-stop de două secunde în scroll-ul infinit prin feed-ul facebook-ului. Unde eu văd o zi perfectă de fotbal, alţii văd că „s-ar putea să plouă, aşa că mai bine nu mai merg”. Unde eu văd că 10 lei chiar înseamnă enorm pentru bugetul echipei, alţii văd „că doar nu-s prost să dau 10 lei pe bilet la Liga a 4-a”. Unde eu văd binecuvântarea posibilităţii de a fi implicat activ în destinul echipei oraşului meu, alţii preferă să vădă un derby comunist la TV, unii chiar de pe stadion, sau să îşi dau check-in de pe Ploeşteanu doar atunci când joacă Sepsi, şi-apoi tre’ să-i ascult respectuos cum vorbesc despre mentalitate, gândiri şi organizare.

Unde eu îl văd pe Damian ridicând mâna spre T2 după fiecare gol marcat, mai sunt încă alte câteva sute ca mine, şi asta mă face să cred că spiritul oraşului ăsta e încă puternic. Ridică-te, Braşovene!

foto de Cătălin Ignat

Nu mă plâng, doar îţi zic despre chestiile la care mă gândesc mai mereu cât las busul să mă ducă spre Bartolomeu. Aici nu e Salonic, sau Dortmund, sau Hull, sau Peñarol, şi nici Braşovul anilor 1970 nu mai e. Nici nu va fi prea curând, pentru că reclădirea lucrurilor stricate necesită timp mult, pe lângă victoriile la scor. 10-0, 4-1, 4-1, 5-1, da, ştiu că e Liga a 4-a, doar că încerci degeaba să mă convingi de luminile meciurilor televizate şi listate la casele de pariuri. Am trăit de aproape toate lucrurile acelea, le ştiu pe de rost, iar acum văd cum aici, la batjocorita asta de Ligă a 4-a, fotbalul n-are nici un motiv să-şi plece capul în ruşine. Braşovenilor în stare latentă, care cumva ţin cu echipa oraşului, dar nu-s decişi dacă să facă pasul ăla decisiv spre stadion, măcar pentru meciurile de acasă, le zic să-şi facă curaj şi să se lase surprinşi într-un mod plăcut. Fotbal frumos şi goluri faine aveţi ocazia să vedeţi şi în Liga a 4-a, nu doar în Liga Campionilor, şi în orice, caz nu veţi pleca de la meci regretând cele două ore investite şi cei zece lei daţi pe bilet.

Nu mi-e jenă să-ţi arăt o fotografie cu o tribună mai mult goală, ba chiar sunt mândru. Acolo-s „patronii” echipei, zi-le salut. Mă rog, sunt doar o parte, restul fiind împrăştiaţi prin alte ţări şi continente. Dar aceştia sunt cei pentru care Steagu’ din Braşov vine înainte de ligă, de condiţiile meteo, de somnul de frumuseţe, de conexiunea la net. Ăştia sunt adevăraţii şi sunt onorat să- cunosc. Zilele bune cu tribune pline vor veni, de asta nu mă îndoiesc.

De ce tragem atunci să promovăm, vrei să mă întrebi, dacă e aşa de frumos în Liga a 4-a? Simplu: pentru că trebuie. Trebuie să recompunem elita alături de celelalte cluburi din ţară renăscute la fel din dragostea suporterilor – Poli, UTA, Petrolul, Farul, U Cluj, Oţelul. Trebuie să ne luăm înapoi fotbalul jucat pe goluri şi dueluri muzicale între galerii, şi să-i dăm un şut în dos jocului bazat pe scandaluri şi minciuni. Şi din Timişoara până la Constanţa, via Braşov, facem treaba asta ligă cu ligă, etapă cu etapă.

„Ca să vadă lumea toată, dragoste adevărată”, d-aia plătim biletul 10 lei la Liga a 4-a.

foto de Alexandra Moldovan

O să-ţi dau imediat rezumatul video al meciului de sâmbătă. Vei vedea acolo cum s-au dat golurile, pentru că cronica asta oricum a luat-o razna. Vreau doar să vă mai zic, mai ales vouă celor care n-aţi fost pe stadion, că omul meciului aşa cum s-a văzut La Stegaru’ este Raul Rusu, fundaşul dreapta. Ştiu că poate te aşteptai la Horia Popa (doar a dat o dublă), dar mie mi s-a părut că Piticul i-a cam zăpăcit pe adversari. Pe lângă asta, a dat şi-o pasă de gol, la deschiderea de scor, şi a marcat pentru 4-1 cam cel mai fain gol al nostru de până acum. Ah, şi meşterul ăsta adesea vine la stadion pentru antrenamente direct din maşina de serviciu şi fuge repede ca să se echipeze şi să iasă la distracţie.

Îmi cer scuze pentru eroarea din textul ultimului gol, acolo trebuia să scrie Cocan. Frumoasa combinaţie a lui Cristi Cocan din minutul 90+1 cu nou-intraţii Claudiu Fânariu (nr. 9) şi Alexandru Oprea (nr. 8) a stabilit scorul final.

Hai, Stegarii!