FK Miercurea Ciuc 2-4 Steagu’ |Am fost peste tot, am bătut la Ciuc

Cine a fost primul în Ardeal rămâne, obiectiv vorbind, o dezbatere încă deschisă. Cine au fost primii „stegari” în Miercurea Ciuc e super limpede: eu cu meşterul Quasaru’ – aterizaţi pe peronul gării la 8:05!

Ce fac ciucanii la ora asta într-o sâmbătă? Probabil îşi ascut patinele şi dau crosa cu ceară, naiba ştie. Îmi închipui că astea ar fi hobby-urile lor preferate. Puţinii oameni văzuţi pe stradă cred că mergeau la magazin să-şi cumpere nişte patine noi. În încercarea de a găsi un stabiliment în care să degustăm un mic dejun la halbă, am luat oraşul la pas şi ne-am îmbogăţit vizual cu următoarele descoperiri:

Nu puteam rata o sesiune de „waaaaw” la Madison Square Garden-ul hockey-ului românesc – patinoarul Vákár Lajos. L-am văzut apoi pe sensei Márton Áron dându-i binecuvântarea artelor marţiale unei discipole însoţită de mama ei; un monument pe care, din câte îmi dau seama, sunt trecute numele cetăţenilor oraşului care n-au mai apucat să vadă „măreţele realizări ale patriei noastre socialiste”. După ce văzut un călăreţ trecând cu calul printr-un zid am început să presupun că orice chestie cât de cât bizară prezentă pe străzile Ciucului este foarte probabil un statement artistic – gen sticla aia de bere.

În spatele liceului Márton Áron – penultima fotografie – urma să se joace meciul. Deşi fusesem primii braşovenii în Ciuc, am fost cam ultimii pe stadion după ce nişte străzi îmbârligate ne-au dat cu confuzie.

Ajuns pe stadion prin minutul 5, am fost încântat să văd că tabela de marcaj indica tot 0-0 – asta însemna că nu ratasem vreun gol. Luându-mi voios locul între „stegarii” veniţi să-i vadă pe băieţi, nu ştiam că fix unul dintre ai mei va fi cel care îmi va sabota proiectul video. Acum când citeşte aceste rânduri râde şi spune din nou „da’ nu-i vina mea, meştere”. Probabil are dreptate şi, de fapt, eu sunt vinovat că nu i-am cumpărat un telefon nou de pe care să pună el imagine şi update pe pagina de facebook a echipei.

În absenţa unui rezumat cu prima noastră victorie pe 2018, iată golul dat de Emanuel Popa – primul din cariera lui în tricoul galben-negru.

Cristi Cocan, intrat în repriza a doua, s-a mişcat bine de tot şi a avut chiar el însuşi vreo două ocazii de gol, înainte de a-i pasa decisiv lui E. Popa. DAR! Revenind la chestiile petrecute în prima repriză.

Celălalt Popa al echipei, Horia, a fost vedeta primei jumătăţi de oră. L-a surprins pe portar cu un şut pe jos de la depărtare, iar în minutul următor făcut o scăriţă spre 2-0. La fel de rapid au redus diferenţa ciucanii. Al 3-lea Popa, portarul nostru de 18 ani, s-a sincronizat excelent cu fundaşul central Răzvan Damian pentru a evita golul egalizator. Andrei Poverlovici a făcut 3-1 cu zece minute înainte de pauză, reluând din colţul scurt centrare excelentă a lui Vîrlan din corner. S-au schimbat porţile la 3-2.

În repriza a doua o ploaie nehotărâtă a început să ne agaseze iar pe jucători să-i provoace la eforturi suplimentare de echilibru, dat fiind gazonul sintetic pe care s-a jucat.

Echipa a evoluat ţapăn, deşi Popescu, un alt adolescent şi el, mi-a lăsat impresia că e puţin prea crispat. Am observat asta şi la Sibiu. Nişte relaxare şi încă vreo câteva meciuri ar trebui să-l ajute să scape de tremuriciul din picioare.

Când baţi o echipă de Liga a 3-a care e la un punct de primul loc n-ai cum să nu dai admirativ din cap. Acuma să vedem cum se prezintă băieţii marţi cu CS Afumaţi – locul 4 în liga secundă. Vreau doar să văd un joc solid şi o atitudine incisivă.

Hai, Stegarii!

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s