Să începem cu lucrurile evidente: brașovenii de rând sunt dezamăgiți de fotbalul local (de tot sportul local, dacă e să mă întrebi pe mine, plus că se pare că nici nu prea avem o cultură sportivă cum admirăm pe dincolo sau prin alte orașe chiar de pe la noi), iar infrastructura sportivă e la un pas de veșnica pomenire.
Acum că plecam de la aceste adevăruri pe care nimeni nu le poate contesta, să despicăm puțin cea mai recentă postare de pe pagina de facebook La Gioale, o pagină care consider că aduce adesea în vedere perspective care trec dincolo de luciul apei.
Ciudatul caz al „clonelor” fotbalistice românești, astăzi despre Brașov.
E binecunoscut că în fotbalul românesc avem inflație de nume mari: două „Stele”, vreo trei „Dinamo”, două „Craiove”, până recent și vreo două „Timișori”.
Da, ce să zic, trăiască oamenii de fotbal.
Însă nici unul dintre cazuri nu e atât de ciudat precum cel de la Brașov, unde ambele echipe ce se revendică ca urmașe ale „Steagului Roșu” au același finanțator/cofinanțator: autoritățile locale din fonduri publice.
Echipa pe care primăria Brașov a transformat-o din Corona, via Scotch Club, în „new FC Brașov”, primește această finanțare de la bugetul local direct. Așa a fost din prima zi, de când a apărut în vara anului 2021. O supunere la vot în Consiliul Local Brașov și, bum, un milion de lei în conturi.
SR Brașov, în schimb, a depus proiect, alături de multe alte cluburi sportive din oraș, pentru a obține această finanțare. Anul trecut, proiectul clubului suporterilor stegari a fost respins. Anul acesta a fost acceptat. Dar asta nu înseamnă că întreg bugetul SR Brașov este format din fonduri publice. Pentru a putea primi finanțarea, clubul și-a luat angajamentul de a veni și el cu o contribuție financiară. De asemenea, la final de an, fiecare leu cheltuit din finanțarea de la bugetul public va trebui justificat cu acte, altfel banii rămași cu semnul întrebării se întorc în bugetul orașului.
Iar ca totul să fie și mai anapoda, nici una dintre ele nu reușește să adune spectatori. Și nu ne referim la cei 50-100-200 de „ultrași” foști în peluza falimentarei FC Brașov care vin la meciurile echipei SR Brașov (foto mai jos cu tribuna SR-ului) și nici la cei aproximativ 200 de spectatori ai echipei FC Brașov- SR din Liga a II-a (care în marea majoritate sunt fotbaliști de la grupele de juniori și familiile lor, familiile jucătorilor din lot și oficialități locale).
Cred că partea asta cu 50-100-200 de ultrași a activat comentariile mai acide la postarea de pe facebook a paginii La Gioale, și chiar a alimentat suspiciunile de articol la comandă, mai ales că în prima jumătate a anului 2021 genul ăsta de formulări apăreau în capitolul 1 din ghidul politicianului brașovean fără coloană vertebrală. Că 50-100-200 de ultrași, inși, orice, nu înseamnă nimic, că suporterii sunt una și membri ale galeriei alta, și tot așa. Cred că toată convingere că nu e vorba de genul ăla de articol, ci că poate însuși autorul este puțin dezamăgit de starea fotbalului brașovean.
În orice caz, stabilit chiar la început de ce audiențele la evenimentele sportive brașovene sunt reduse.
Ne referim la faptul că nici una dintre echipe nu a reușit să atragă la stadion ceea ce este mai important: brașoveanul de rând. Cele două echipe nu adună însumat mai mult de 500 de spectatori, iar asta raportat la un oraș de peste 250 de mii de locuitori (peste 300 de mii cu tot cu localitățile din jur).
Dacă vrem să fim pretențioși, putem spune că minim 500 de spectatori au fost la mai toate meciurile SR-ului jucate în acest sezon. Pe site-ul SR Brașov există chiar un raport de bilete vândute după fiecare meci acasă. Cumulând acele numere cu accesul gratuit pentru copiii sub 14 ani, ajungem la audiența de 500. Just, într-un oraș de dimensiunea Brașovului, este o asistență mică, dar cred că e un început pe care se poate construi și care poate convinge și brașoveanul de rând să vină în tribune – așa ruine cum sunt ele la ora asta.
Ca o parenteză, în primăvara asta, când Steagul era pe penultimul loc în Liga a 3-a și lupta pentru evitarea retrogradării, audiențele de pe stadionul Silviu Ploeșteanu au fost la aproape toate meciurile de acasă mai mari decât la multe meciuri din primele două ligi. Și cred că asta zice ceva.
Ba chiar sunt 100-200 de brașoveni care-și iau familiile și merg aproape meci de meci la Sfântu Gheorghe să vadă echipa locală Sepsi OSK, plus alți câțiva zeci de juniori brașoveni care practică fotbalul la grupele de juniori ale echipei covăsnene.
Cazul juniorilor care merg la Sfântu este binecunoscut. Infrastructura dezvoltată acolo a lăsat Brașovul la ani lumină în urmă din acest punct de vedere. Suntem un oraș care avem mai multe academii de fotbal decât terenuri de antrenamente și de joc funcționale. Până la urmă, și aceste școli de fotbal din Brașov merită aprecieri pentru faptul că reușesc să existe în acest climat aspru și că țin copiii brașoveni încă legați de oraș.
În ce privește numărul brașovenilor care merg la meciurile celor de la Sepsi, n-am date, așa că îl voi crede pe autor. Nu neg că există brașoveni care merg în excursie la meciurilor celor de la Sepsi. Probabil că și Brașovul, cu un stadion complet renovat și adus în secoul XXI ar atrage curioși din tot ținutul.
Iar asta înseamnă că ambele proiecte fotbalistice ale Brașovului au eșuat. Atât din punct de vedere sportiv (echipa din liga a II-a nu are nici o șansă la promovare iar echipa din liga a III-a va avea mari probleme cu evitarea retrogradării în „județeană”) cât și din punctul de vedere al acceptabilității de către comunitate. Adevărata comunitate.
No, atunci zic că mai bine SR-ul să stea pe curul lui și să se retragă din campionat. Iată, decretul este clar. Proiectul a eșuat, iar lupta pentru evitarea retrogradării este o certitudine. De ce să ne mai chinuim?
Genul ăsta de certitudini au atras vitriolul în comentarii pe pagina de facebook La Gioale, plus diferențierea asta – brașoveanul de rând – fie interesat sau nu de fotbal, fie care urmărește sau nu ce se mai întâmplă cu viața sportivă de prin urbe, este adevărata comunitate, pe când cei „50-100-200” de ultrași sunt doar niște oameni care n-au nimic mai bun de făcut sâmbetele și uneori la mijloc de săptămână. O comunitate, din punctul meu de vedere, trebuie în primul rând să fie una activă și, cu timpul, să atragă pe lângă ea și oamenii nehotărâți, scârbiți și dezamăgiți de echipa lui Nicolae, oameni de fotbal și șmenuri, precum și oamenii care poate nici nu se gândeau că ar putea avea o zi agreabilă pe stadion. De asemenea, măcar un acoperiș peste T2 și vreo trei toalete funcționale ar face minuni, pentru început.
Iar ca eșecul să fie și mai sigur, în loc de ceva constructiv, cei câțiva suporteri ai ambelor formații își aruncă cuvinte grelele pe Facebook în legătură cu cine este cu adevărat Steagul .În caz că nu s-au prins până acum, cu toate că evident, le spunem noi: pentru brașoveanul de rând nici una dintre echipe nu este. Căci dacă era, brașovenii ar fi venit la stadion.”
Mă amuză discuția despre lucruri constructive. Ar fi fost interesant să citesc și câteva propuneri în acest sens. Ideea cu „să stăm toți la o masă și să vorbim” s-a încercat, n-a funcționat. N-a funcționat pentru că uniunea dintre SR Brașov – echipa suporterilor stegari, și proiectul primăriei care deține brandul FC Brașov se putea face fie din Liga a 3-a, fie începând de la zero, din Liga a 4-a. Politicienii au considerat că „nu putem pierde un an sau mai mulți” și că trebuie profitat de locul în liga secundă obținut de Corona. Poate la Constanța merg genul ăsta de schimbări de buletin, pentru unii dintre noi sunt lucruri mai importante în viața asta decât gloria fotbalistică obținută pe repede înainte.
Care-s suporterii lui „new FC Brașov”? Dacă de mâine echipa asta falimentează, va avea cine să-i cânte amintirea luând-o de la capăt în Liga a 4-a? Exact.
Și din nou despre brașoveanul de rând. sunt curios, noi, cei care mergem la meciuri, ce suntem? Nu suntem tot doar niște brașoveni de rând, doar că alegem în weekend să ne petrecem două ore în aer liber pe stadion? Atunci, de ce încercarea de a face aceste diferențieri între cei care merg la meciuri și cei care, din multe motive enunțate deja pe parcursul acestei postări, aleg fie să urmărească din umbră, sau fie pur și simplu nu le pasă de fotbal?
Să dăm câteva exemple de echipe de tradiție acceptate de către comunitate încă de la renaștere:
– FCU Craiova juca în liga a 3-a cu 3-4 mii de spectatori în tribune. Și vorbim despre o echipă care nu are continuitatea legală a „Științei”. Însă astfel a obținut un important ascendent moral în oraș propice performanței.
– în liga a 4-a, Rapid București juca cu 6-7-8 mii de spectatori în tribune și au avut chiar și un meci cu peste 30 de mii (derby-ul pentru locul 1 in Liga a IV-a București contra CSA Steaua, disputat pe Arena Națională).
– în ligile 4 și 3, Petrolul Ploiești juca cu 7-8 mii de spectatori în tribune. Au avut și meciuri de liga a 4-a cu stadionul plin.
– în liga a 3-a, Poli Timișoara juca cu peste 5000 de spectatori în tribune.
– Oțelul Galați juca meciuri de liga a 3-a cu mii de oameni în tribune, jucând meciul decisiv de promovare în liga a 2-a cu „casa închisă”.
Iar exemplele ar putea continua cu branduri mari ale fotbalului românesc renăscute de jos dar care au fost adoptate rapid la nivel local de cetățeanul de rând iubitor de fotbal: FC Argeș, UTA, U. Cluj…
Rapid, Oțelul, UTA, U Cluj și Petrolul au avut parte aproape din prima zi de susținerea autorităților locale, fapt ce a facilitat implicarea marilor companii în proiectele respective. La noi, la Brașov, discuțiile ajungeau invariabil în zona „dar primarul (Scripcaru, pe vremea aia)( ce zice de proiectul vostru?”, și așa ne-am convins că orașul ăsta e pur și simplu bolnav.
La Craiova au fost banii lui Mititelu și ura pentru Craiolguța care au mânat pasiunile. FC Argeș, dacă mi-aduc bine aminte, a capotat în prima fază, fiind la a doua „renaștere” odată cu implicarea primăriei de acolo.
Am avut și noi meciuri în Liga a 4-a cu 1500-2000 de spectatori, am avut și la Liga 3-a, am jucat și acel amical cu FCSB-ul în care am avut vreo 4000 de spectatori plătitori. Cu alte cuvinte, potențial există. Iar lista de mai sus a autorului La Gioale ignoră că la Ploiești și Cluj existau deja stadioane moderne, că Oțelul încă era în siajul titlului național și de asemenea beneficiază de un stadion cu cinci clase peste al nostru, că la Rapid exista Arena Națională și planuri pentru noul Giulești.
Căci, în definitiv, legitimitatea morală nu ți-o oferă o facțiune de 100-200 de „ultrași” ci atragerea oamenilor de rând (cetățeni, familii, tineri) și să-ți crești constant acest bazin de audiență. Astfel poți atrage și sponsori. Nu poți atrage un afacerist important în acționariat (cazul Dan Șucu la Rapid, de exemplu) cu 200 de oameni în tribună. Însă jucând meci de meci cu stadionul plin de poate. Cum și „U” Cluj a reușit să atragă recent un important sponsor fost la concitadina CFR: Banca Transilvania Smart City (divizia de dezvoltare imobiliară a BT).
Așa arată invenția apei calde. Să facem bine, să nu fie rău. Știm cu toții rețeta succesului. Schepsisul este aducerea oamenilor în tribune, iar pentru asta e necesară bifarea mai multor borne, printre care: succes sportiv, stadion modern. Nu neapărat în această ordine.
În tribunele de pe Silviu Ploeșteanu văd destul de mulți copii și familii. Că încă nu suntem acolo unde am vrea cu toții ca număr, asta este, sper, doar o chestiune de timp. Brașovenii au fost dezamăgiți ani la rând și s-au simțit adesea înșelați (și vorbesc aici inclusiv de anii Cooperativei), așa că e un mic miracol faptul că încă vedem 500 de persoane de toate vârstele care strigă „Steagu’! Steagu’!” în Liga 3-a.
Revenind la prima ciudățenie din articol, cea cu unicul finanțator (din bani publici) a ambelor proiecte, ei bine situația stă cam așa:
– echipa din liga a II-a: FC Brașov-SR este echipa primăriei, finanțată în integralitate din bani publici. Suporteri: în medie 200 de oameni.
– echipa din liga a III-a: SR Brașov este din acest sezon cofinanțată și de Primăria Brașov din bani publici (după cum cu mândrie menționează după fiecare postare – *conform și capturii de ecran de mai jos).
Suporteri: în medie tot vreo 200.
Și iată de ce în comentarii unii au sărit că scrieți articole la comandă. Ce este ciudat în faptul că clubul SR Brașov a depus proiect de finanțare în cadrul unui concurs și a fost declarat admis, alături de alte 18 asociații sportive din Brașov? Este ciudat doar dacă cuvintele sunt învârtite ca lucrurile să pară astfel.
Cât despre media de suporteri, OK, că-s 200 sau că-s 500 într-un oraș de aproape 300.000 de locuitori e cam același lucru. Doar că dacă tot pretindeți practicarea unei alte abordări în jurnalismul sportiv, nu fiți meschini.
Deci renașterea fotbalului brașovean nici măcar nu a început, indiferent câți bani se pompează și se vor pompa în aceste proiecte care nu au reușit să ajungă la brașoveanul de rând și cu siguranță nici unul nu va prinde rădăcini pe termen lung. Vor supraviețui cât se vor pompa bani publici în ele.
Proiectul SR Brașov a început în iulie 2017 cu zero bani publici și așa a funcționat până în vara acestui an. Din nou, genul ăsta de certitudini agresive sunt motivul pentru care apoi nu le poți spune oamenilor în comentarii să aducă argumente. Pentru că, drept vorbind, argumentele din articolul vostru sunt formate după trei scroll-uri pe facebook.
Pentru că fotbalul nu e un proiect închis, destinat unei mâini de „inițiați” ci e un sport de masă, care trăiește prin suporteri. Și ca totul să fie și mai dezolant, orașul Brașov nici măcar nu are un stadion decent.
Și acesta poate fi un motiv pentru care brașovenii de rând nu vin la stadion.
Toată lumea vrea să fie implicată în procesul luării deciziilor, până când ajunge exact în zona zero și atunci descoperă că lucrurile sunt mai complicate decât par din afară. Inevitabil se ajunge la delegarea „votului” acelei mâini de „inițiați”. Inițiați pe dracu’, sunt doar unii care și-au asumat să facă niște lucruri pentru că nu e nimeni altcineva dispus să le facă.
Faza că POATE lipsa unui stadion decent e un motiv pentru care brașovenii nu vin pe stadion cu miile e absolut ilară. Desigur, POATE e și asta o cauză. Există o MICĂ posibilitate.
Stadionul „Tineretului” arată execrabil, nefiind un loc unde să-ți scoți familia două ore într-o sâmbătă iar despre proiectul unui nou stadion se mai aduce vorba cu jumătate de gură…mai spre 2024-2025 încolo.
Da.
Și atunci, întrebarea se pune: decât două echipe de fotbal din bani publici nu mai degrabă infrastructură prima dată?
Dacă staff-ul La Gioale ar fi urmărit paginile stegare în vara anului trecut, ar fi aflat că ăsta a fost și argumentul suporterilor stegari când „s-a stat la aceeași masă” cu autoritățile locale: axarea pe dezvoltarea infrastructurii sportive. Dar ei, mare parte din politicienii brașoveni, n-au vrut să piardă un an din gloria ligii secunde.
Sunt 19 asociații sportive din Brașov care ale căror proiecte au fost declarate admise și primesc finanțare de la bugetul local alocat sportului. Las iarăși linkul cu acestea aici. Între aceste asociații este și SR Brașov, club care pe lângă finanțarea de la bugetul local, acoperă multe alte costuri prin contribuțiile financiare directe ale suporterilor și sponsorilor. Noul FC Brașov nu se regăsește în acea listă, bugetul său fiind alocat cu dedicație, pentru că nu se cade ca fix jucăria politicienilor locali să-și rupă roțile. Așa că, de încheiere, să răspundă și redacția La Gioale acestei întrebări: nu credeți că e o diferență?
La Stegaru' 