Brașovul s-a eliberat de comunism în 1987, când vreo 20.000 de oameni au ieșit în stradă și, treptat, „n-avem bani, n-avem căldură” s-a transformat în „Jos comunismul, jos dictatura!”.

Asta nu se mai întâmplase vreodată în România comunistă. A fost un șoc pentru participanți, pentru gură-cască, scutieri și oligofreni de partid deopotrivă. Libertatea este un lucru înfricoșător, mai ales după decenii de urmărire, suspiciune și îngrădire a gândirii.

Au urmat doi ani în care Brașovul a fost încarcerat, doi ani în care s-a hrănit cu amintirile orelor din 15 noiembrie 1987. Eram un oraș prizonier, dar în minte și în suflet eram cei mai liberi. A venit Revoluția în 1989 și frica libertății a cuprins întreaga țara.

Noi, brașovenii, celebrăm azi anul 35 după libertate. Ca stegari, urmași ai celor care au dat drumul gândirii dezlănțuite pe străzile orașului, simțim și o responsabilitate în plus, atât față de comunitate, cât și față de noi înșine. Libertatea nu trebuie luată de-a gata, libertate înseamnă să spui ce gândești și să fii deschis să primești ideile celor care gândesc diferit, înseamnă să rămâi credincios conștiinței tale atunci când lucruri care-ți picură îndoială în suflet sunt motivate cu „așa fac oricum toți”. E simplu. În 1987, așa făceau oricum toți, tăceau și îndurau lipsurile, suferința și minciunile regimului comunist. Până când unii le-au arătat că se poate și altfel.

Libertatea nu este ușoară și nici simplă, asta pentru că mereu vor exista cei care aleg calea ușoară, iar șoaptele lor vor fi cât se poate de ademenitoare. În timp, însă, sufletul și curajul vor învinge.

La mulți ani plini de libertate, brașoveni!