Se apropie ora 1 dimineața când încep să scriu rândurile astea. Ploaia a reîmprospătat orașul. A scuturat și mai multe frunze galbene peste asfaltul negru. Pentru prima dată în acest sezon, Steagu’ va juca un meci de campionat vineri. La o oră la care mulți suporteri stegari vor fi în febra încheierii socotelilor pentru această săptămână la locul de muncă. „Le-am zis că am o întâlnire cu un client”, mi-a mărturisit un prieten. „Am înțeles că la mine vor fi ceva probleme cu netul vineri și nu prea va merge Zoom-ul și nici Meets-ul”, l-am auzit pe altul. „Le-am spus că plec mai repede, că joacă Steagu’, și că o să recuperez în weekend”, a rezolvat altul mai direct situația acestei inconfortabile programări a meciului cu Blejoi.

Blejoi. E greu să te abții să nu zâmbești. Mai țineți minte meciul ăla cu Rapid, când a dat Chipciu scăriță peste Dani Coman? Incandescenți și rapidiștii în sectorul lor, la înălțime și noi. Rating-ul a fost împărțit între meci și galerii, genul ăla de seară. Sau cu Timișoara, când se storceau tricouri, fulare, eșarfe și chiloți la pauză? Și apoi ne-am trezit uscați ca prin minune, după ce Andrei Cristea l-a driblat pe portar în prelungiri. Cu Chindia, când a dat Rusu dubla aia și am întors de la 1-2? Și aș putea continua până la… ei bine, nu chiar până la infinit, dar destul de mult. Și pe măsură ce aș continua, ai crede că unele meciuri nici n-au existat. Vise departe în ceața dimineții de noiembrie.

Pentru noi n-a fost niciodată vorba de adversar. Și poate că asta ne face puțin nebuni. Un gol al lui Bruno Madeira cu Chiajna, un penalty al lui Ilyés cu Steaua. Și când nici echipă n-am mai avut, n-a mai fost vorba nici de ligă. Un autogol al portarului de la Voila, un duel în tribune cu oltenii. Și poate aste ne face un pic indezirabili. Și poate că e bine să fim așa. Nouă nu ne face Primăria Municipiului Brașov tiktok-uri, poate-poate cea mai proastă decizie a lor pe plan sportiv din ultimii 33 de ani va fi validată timp de 90 de minute de oameni al căror șef de galerie e crainicul stadionului. Despre noi nu veți auzi nici la radio-urile locale, iar în presa locală ne veți găsi ca note de subsol. Nu mai suntem buni pentru ei. Ordinul de partid nu se discută. Clonații prind încet-încet tupeu și îndrăznesc să lege tot mai des nume ca Steagu’ și stegari de ceea ce a fost până mai ieri Corona. „Dar nu sunt și ei tot brașoveni de-ai noștri?”, vine încercarea de manipulare emoțională. Or fi, deși, fie vorba între noi… Dar ca stegar, să uiți sau să alegi să ignori ce înseamnă Corona și ce a vrut să facă acel club Steagului, înseamnă că nu prea ești atât de stegar. Așa e, suntem în urma multor alte orașe mai mici – la o aruncătură de băț e Sepsi – și poate ar trebui să ne întrebăm dacă nu am ajuns în această situație din cauză că s-a tot acceptat spoiala și efectul îmbătător al promisiunii de vise îndeplinite pe repede înainte.

Noi, însă, rămânem acei membri ale galeriei. Acei oameni care nu pot fi cumpărați și care nu ezistă să arate cu degetul mascarada. Da, știm, suntem orgolioși, avem interese ascunse, suntem mici, meschini, diletanți, ranchiunoși și dificili. Noi suntem indezirabilii Brașovului. Și suntem mândri de asta.