Opinie scrisă cu 4 ore înaintea meciului de marți, de la Blejoi, dar pe care n-am apucat s-o public.

---

Uităm repede, mult prea repede, iar asta nu poate crea decât dezamăgire, frustrare și nervi.

Acum un an de zile, Steagul nostru mult iubit trăgea cu dinții să nu retrogradeze în Liga a 4-a. Mă uit peste calendar și, ce coincidență, acum un an fără două zile, băteam Blejoiul cu 2-1 la noi acasă și continuam să sperăm.

Astăzi, situația este aproape aceeași: jucăm tot cu Blejoiul și sperăm într-o victorie care să dea un sens ultimelor etape din acest campionat. Ce s-a schimbat? Acum jucăm în deplasare și țelul este prinderea acelui loc doi care duce la barajul de promovare.

Dacă zici că tu nu mai speri la nimic, atunci, cu părere de rău îți zic, nu ești stegar fratelemeu. Speranța e întregul nostru mod de viață, fie că e legată de salvarea de la o retrogradare în Liga 4-a, fie că se duce spre un baraj de promovare la care, sinceri să fim, avem șanse minime de reușită.

Și nu zic asta ca să alimentez paranoia cu „nu s-a vrut de fapt promovarea”. Studiați un pic posibilul nostru adversar din Seria a 6-a și o să vedeți răspunsul. Dar chiar și așa, ar fi o experiență benefică mai ales pentru tinerii noștri jucători, care ar vedea că e posibil să aspiri la mai mult. Din păcate, poate că și presiunea înălțimilor care se arătau la orizont a dus la parcursul de până acum din playoff.

În orice caz, terminați cu „nu s-a vrut promovarea” și altele de genul ăsta. La fel ca mulți dintre voi, și eu sunt trist, chiar furios, când rememorez în ce fel am irosit până acum puncte care puteau fi lejer ale noastre. Apoi mi-amintesc unde eram acum un an. Inevitabil, mă duc cu gândul spre unde eram acum doi ani, trei ani, patru ani – la asemenea adâncimi unde abia ajungea o palidă lumină, dar cumva am reușit să ne ridicăm.

Acum arunc un ochi pe net, mai ciulesc o ureche prin tribune, și observ cum mulți numesc acest sezon un eșec, o ratare, un dezastru, un „așa nu se mai poate, trebuie schimbat TOT!”. Cu cine? Asta nu prea poate spune nimeni precis. „Cu alții mai profesioniști, mai buni, mai capabili!”. Nerealist.

Probabil că în cazul unei extrem de anticipate înfrângeri azi la Blejoi, cu liderul seriei, oftatul suporterilor va face implozie. Orișicum, nu trebuie să abandonăm lupta și speranța. Și, în cazul în care băieții noștri reușesc astăzi inimaginabilul, să ne vedem toți, fără scuze, sâmbătă, la Plopeni, pentru a-i susține și a spera încă o dată.

N-aș vrea să se înțeleagă că vă cert pe aceia dintre voi care sunteți mai critici cu echipa.

La naiba, chiar și eu le-am bătut obrazul jucătorilor, așa că aș fi ipocrit să vă cert. Vreau doar să vă reamintiți și voi unde eram acum un an și să sperați împreună cu mine.

La vară, vă promit că voi insista pentru o întâlnire între reprezentații clubului și ceilalți suporteri care ar putea contribui la continuarea însănătoșirii clubului. Tot aportul ăsta se face pe bază de voluntariat și având în prim-plan interesele clubului, așa cum se întâmplă de câțiva ani încoace, asta ca un aviz salvatorilor amatori.

Până atunci, chiar dacă toate realitățile și statisticile lucrează împotriva noastră, să sperăm că băieții ne vor face astăzi o bucurie.