În toamna anului 1944, partea de nord și cea de sud-est a Brașovului deslușea privirii un aspect de distopie selenară. Bombardamentele US Army Air Force din zilele de 16 aprilie, 6 mai, 6 iunie și 4 iulie ale acelui an distruseseră sute de clădiri, tactica bombardamentului în covor afectând atât zone rezidențiale cât și construcții fără importanță militară, cum ar fi stadionul IAR Brașov, din cauza proximității cu țintele vizate de bombardierii americani.




- de la stânga la dreapta: zona cartierului Scriitorilor în toamna anului 1944 (str. Zizinului este în partea de jos), craterele exploziilor vor fi vizibile în oraș mult timp; stadionul Tractorul, avariat de bombe, fotografiat în timpul misiunii de pe 4 iulie 1944; stadioanele IAR/Tractorul și Silviu Ploeșteanu fotografiate în bombardamentul de pe 16 aprilie; stadionul Metrom lângă Uzinele Astra Brașov, lovite în bombardamentul de pe 6 iunie. / FOTO: arh. Gruia Hilohi
Stadionul Metrom, deși nu fusese avariat de bombe, se afla în apropierea Uzinelor Astra, grav lovite pe 6 iunie, în zonă regăsindu-se încă numeroase bombe neexplodate. Aglomerările de oameni prezentau un risc enorm. În fine, stadionul Municipal (actualul stadion Silviu Ploeșteanu) se afla mult prea departe de oraș la vremea aceea, deplasarea sportivilor și a spectatorilor fiind perturbată de greutățile și limitările impuse de război și de prezența trupelor sovietice, noul aliat al României după 23 august 1944.
Singura arenă din Brașov ce putea asigura atunci organizarea în siguranță a evenimentelor sportive era stadionul Olympia, aflat la poalele Tâmpei. Vechiul teren, inaugurat la mijlocul anilor 1920, avea să fie epicentrul renașterii sportive brașovene postbelice.

ADN-ul oftatului adânc
Dumincă, 15 octombrie 1944, publicul a umplut tribunele stadionului Olympia pentru a urmări confruntarea dintre Metrom și Uzinele Astra Brașov – străbunicii stegarilor. Meciul nu era unul de dezmorțire, precum cele jucate de alte echipe locale la începutul lunii. Odată cu această partidă se inaugura noul sezon al Campionatului Districtual Brașov.
Ultimul meci al UAB înaintea bombardamentelor americane fusese unul oficial, contra ACFR Brașov, pe 19 martie 1944. Șapte luni fără patru zile mai târziu, revenirea UABiștilor în iarbă era prilejuită tot de o întâlnire cu miză.
Deschiderea stagiunii oficiale o vor face puternicile grupări „U.A.B.” și „Metrom”. Publicul va avea ocazia să asiste la o luptă cavalerească care va tranșa rivalitatea dintre aceste două grupări muncitorești.
Tribuna, 15 octombrie 1944
În avancronica aceluiași ziar local se mai menționa că „favoritul jocului este gruparea „U.A.B.” dar pe teren lucrurile se pot schimba. Echipa „Metromului”, fiind o echipă tânără, fără experiențe în jocuri grele, sperăm că va face figură onorabilă.”
Metromiștii vor reuși mult mai mult decât atât.
Totuși, deși simpatiile și încurajările publicului se îndreaptă către jucătorii Metromului, „care este format din elemente tinere” (Tribuna, 20 octombrie 1944), UAB domină și reușește să ducă scorul la 3-0, după o greșeală a portarului Lupan și alte două goluri marcate de Petru Vlad și Mihai Gipe – unul dintre cei mai vechi jucători ai clubului, legitimat încă din septembrie 1939. Cu tot dezavantajul, Metrom încheie repriza în forță, încurajările spectatorilor nelăsând deznădejdea să se cuibărească în ghetele jucătorilor. Metalurgiștii reduc diferența după un corner, iar patru minute mai târziu ratează și un penalty, prin căpitanul Ale Popescu. Moralul lor rămâne în continuare neafectat.
În repriza 2-a echipa METROM-ului intră hotărît pe teren și în urma unor acțiuni de toată frumusețea, reușește să marcheze al doilea gol prin Vulcu. Pe teren nu mai există decât o singură echipă. Publicul încurajează frenetic echipa Metrom, care surclasează adversarul și reușește a egala prin Lihaci.
Tribuna, 20 octombrie 1944
Cu un sfert de oră înainte de final vine și răsturnarea mult anticipată de scor, Cojocaru marcând golul decisiv. Metrom – UAB 4-3 !

Viitorii stegari vor pierde la fel de spectaculos și următorul meci de campionat, jucat în prima duminică de noiembrie, pe data de 5, în fața ACFR-ului (2-3). În tribunele stadionului Olympia a fost prezent iarăși „un public numeros, în ciuda vremii răcoroase.” (Népi Egység, 7 noiembrie 1944)
Astăzi, galeria stegară are obiceiul să scandeze că „în Brașov doar Steagu’ contează”. Avem dovada că lucrurile nu au stat mereu astfel. Faptul că încă mai vorbim de UAB/Steagu’/FC Brașov la prezent, în ciuda tuturor înfrângerilor, momentelor de îndoială și deziluziilor, luând în considerare destinele altor echipe brașovene istorice, este aproape un miracol.
Descoperă mai multe la La Stegaru'
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.