Retrogradarea Steagului în Liga a 2-a la finalul sezonului 1974/75 şi cei cinci ani de strofocări pentru revenirea în elită au provocat absenţa stegarilor din formaţiile echipelor Naţionale pentru o vreme.
La un moment dat, spre finalul deceniului, atacantul Marian Paraschivescu a reușit să ajungă de la meciurile matinale ale Diviziei B în prime-time, când selecționerul Ștefan Kovács i-a trimis convocarea pentru lotul lărgit al primei reprezentative.
Paraschivescu (vizibil stînjenit, retras, timid): „Desigur, nu mă cunoaşte aproape nimeni, chiar dacă acum doi ani am evoluat în selecţionata de tineret, o repriză, în meciul cu Republica Democrată Germană. Singura mea carte de vizită, cele 23 de goluri marcate în campionatul trecut, altele 10 înscrise în toamnă, profilul meu de jucător-buldozer care luptă cu trei adversari în spate.”
Sportul Popular, 6 ianuarie 1979
Repriza cu RDG va rămâne singura experienţă inter-ţări pentru jucătorul originar din Rotbav, județul Brașov.
Citește aici episoadele anterioare despre brașovenii și stegarii care au îmbrăcat tricoul României.
Anglia vine în Bartolomeu
Paișpe mii de suporteri înghesuiți în tribunele de pe Tineretului fac Bartolomeul să vibreze. Un moment colectiv de respiro lasă să se audă dintr-un colţ „ENGLAND! ENGLAND!”, dar „ROOO-MÂ-NI-A!” recucereşte imediat fundalul sonor.
Înfruntarea România – Anglia de pe 30 aprilie 1985, din preliminariile Euro U21, nu a fost primul meci inter-țări din istoria bătrânului stadion braşovean, dar prezenţa unei naţionale din ţara inventatorilor fotbalului, împreună cu faimoșii ei hooligans, a adăugat un șarm în plus evenimentului. Era încălzirea pentru meciul seniorilor, ce urma să se joace a doua zi, pe 1 mai, la București, în preliminariile pentru Cupa Mondială Mexic 1986.
A fost vârful reprezentării stegare sub Tricolorul acelei perioade, trei galben-negrii și un recent ex-stegar fiind pe teren atunci.
Cine erau puștii?
Nu doar înălțimea, ci și prestațiile în poarta FCM-ului, la doar 18-19 ani, l-au făcut imposibil de ignorat pe Dumitru Stângaciu, care v-a avansa de la România U18, unde debutase în martie 1983 (5-0 cu Cipru), până în lotul României la Campionatul Mondial Franța 1998.
La acel sfârșit de aprilie 1985 Stângaciu încheia primul său sezon cu Steaua București, fiind transferat de la FCM Brașov după ce pusese umărul la revenirea stegarilor în prima ligă, în sezonul 1983/84.. El era al doilea jucător de perspectivă, după Marius Lăcătuș, care era lăsat de clubul brașovan să plece în Capitală de tânăr, semn că echipa de sub Tâmpa acceptase resemnarea că ar mai putea fi un nume de prim-plan în fotbalul românesc.
Mari emoţii în min. 85, cînd oaspeţii declanşează un contraatac-fulger. Donowa face o cursă de 40 m, pătrunde în care şi Stîngaciu îl blochează curajos, plonjînd la picioare.”
Sportul, 3 mai 1985
Dumitru Stângaciu a închis poarta României în fața Albionului, nici supercampionul european Mark Walters (Aston Villa, 1982), şi nici Tony Cottee, golgeterul lui West Ham, nereușind să treacă de stânca de sub Tâmpa.
Unul din cei doi jucători ai FCM Brașov integraliști în meciul cu Anglia părea că trăiește un vis. În urmă cu doar un an, Tudorel Cristea juca în Divizia C pentru Mecanica Fină București. Debutase în prima ligă la mijlocul lui octombrie 1984, iar peste numai cinci luni asculta imnul țării împrenă cu celălalt stegar titular împotriva Albionului, făgărășeanul Nistor Văidean.
Dacă selecționata noastră a făcut, în general, o partidă în fața unui adversar de valoare, aceasta se datorește, în primul rînd, unui nucleu de jucători ca Belodedici, Bucico, Cristea, Văidean și chiar Mujnai, care au dus greul meciului.”
Sportul, 9 mai 1985
Tudorel Cristea și Nistor Văidean au îmbrăcat în premieră tricoul Naționalei de tineret a României în meciul cu test cu Polonia de la Pitești, de pe 27 martie 1985. Văidean a salvat atunci remiza, după ce „a executat impecabil o lovitură liberă, de la 18 m. și a trimis balonul în vinclu, în stînga portarului” (Sportul, 28 martie 1985). Cu Anglia, din păcate pentru el, îmbogățirea palmaresului i-a fost refuzată de un anume portar David Seaman (75 se selecții pentru Anglia și peste 400 de apariții cu Arsenal).
Văidean a fost aproape de a fi eroul zilei în Finlanda, la începutul lunii iunie, cu o dublă în minutele 35 și 75, dar ezitările apărării Tricolore cu cinci minute înainte de final au consemnat în final doar un 2-2, suficient totuși ca România să urce pe primul loc în grupă, grație golaverajului.
Ioan Mandoca a fost al treilea stegar prezent în remiza contra Angliei de pe Tineretului (0-0), când l-a înlocuit pe Octavian Popescu în minutul 58.
După alte două rezultate de egalitate, acasă cu Finlanda şi în deplasare cu Turcia, separate de înfrângerea din Anglia, România termina grupa preliminară la două puncte de britanici, care aveau să ajungă până în semifinalele Euro U21.
EPILOG
În vara anului 1985, Tudorel Cristea şi Nistor Văidean au extins contingentul tinerilor stegari care luaseră drumul Bucureștilor în anii precedenţi. Cristea, ajuns la Sportul Studențesc, va avea cea mai bogată carieră sub Tricolor, cu aproape 20 de apariții împărțite în mod egal între prima reprezentativă și cea olimpică.
Lui Nistor Văidean, ajuns la Dinamo, anul 1986 i-a adus şi singurele aparţii în prima reprezentivă, ambele contra Irak-ului, la Baghdad (1-1 şi 0-0), devenind la momentul respectiv al 3-lea făgărăşean din istorie care a evoluat pentru România, după Zoltan David şi Iuliu Năftănăilă.
În ce-l priveşte pe Dumitru Stângaciu, deşi a fost pe aproape toată durata anilor 1990 în anturajul Naţionalei de seniori, competiţia acerbă cu Bogdan Stelea şi Florin Prunea l-a limitat la doar cinci apariţii internaţionale în prima reprezentativă. A debutat în ultimele zece minute ale testului de la Bucureşti cu Letonia (2-0) din 8 aprilie 1992, fiind titular pentru prima dată abia cinci ani mai târziu, în meciul cu Liechtenstein (8-0) de pe 29 martie 1997, din preliminariile pentru Cupa Mondială Franţa 1998. N-a prea avut de lucru în decursul celor 62 minute, până când i-a lăsat locul lui Prunea. Scenariul s-a repetat şi în testul cu Moldova (5-1) de pe 6 iunie 1998, ultimul dinaintea plecării României în Franța, unde Stângaciu a fost rezerva lui Stelea.
Descoperă mai multe la La Stegaru'
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
La Stegaru' 
Am fost la acel meci cu Anglia de pe Tineretului. La sfârșitul meciului, când mă îndreptam spre ieșirea din stadion, undeva prin peluza dinspre Fartec am trecut pe lângă un grup de suporteri englezi. M-am adresat unuia dintre ei: ”tomorrow will be 1-0”…la care el: ”…to England”, și a început să râdă. A doua zi meciul s-a terminat cu același rezultat…0-0.
Mulțam c-ai împărtășit momentul, Sasule! Au fost gălăgioși englezii în timpul meciului, sau literatura noastră din text e doar literatură? Atmosfera de la meci în general, cum ți-o amintești?
Nu îmi amintesc să fi fost gălăgioși englezii, probabil fiindcă eu stăteam în galeria României, la tribuna a II-a. Din câte îmi amintesc englezii n-au fost prea numeroși. Mă nimerisem chiar lângă un tip cu un aparat foto. Am intrat în vorbă cu el, și după accent mi-am dat seama că nu era din zona Brașovului. Omul venise tocmai din Oradea ca să-și susțină și fotografieze prietenul care evolua pentru naționala noastră de tineret. E vorba de Bucico (așa scria presa vremii), de fapt Bucskó, ceea ce aveam să aflu chiar de la acel fotograf. De remarcat că aveam să-l văd în poarta Angliei pe celebrul David Seaman, cum de altfel îi mai văzusem la ”lucru” pe viu, tot pe Tineretului, pe Franco Baresi, într-un meci al olimpicilor România – Italia din toamna anului 1983, sau pe Robert Prosinecki, într-un amical România – Iugoslavia (juniori) din 1984. Dar pe atunci nu știam cine sunt, și mai ales cine aveau să devină aceștia.