Revin cu sondajul privind alcătuirea celui mai bun XI din istoria echipei FC Braşov. Începând de astăzi, timp de o săptămână, în partea dreaptă a blogului, puteţi vota jucătorul pe care-l consideraţi a fi cel mai potrivit pentru postul de fundaş central. Urmând ca săptămâna cealaltă să completăm cuplul fundaşilor centrali. Până acum, „stegarii” care…
„Trenul accelerat, numărul 824, din direcţia Braşov, va sosi în staţie la linia 1…”, anunţă sosirea noastră „vocea” gării din Sibiu. Mijloc de iunie, 1987. Inconfundabilul scârţâit al roţilor de tren ne face pulsul să crească. Adrenalina goneşte prin vene. „Stop! Toată lumea jos”, se aude vocea lui Lătrău dând ordinul. Când s-au deschis uşile…
Când Domide, Oblemenco şi compania încep să se enerveze… „Când s-a desfiinţat Viitorul, Suciu, Petescu, Sorin Avram şi Pavlovici au plecat la Steaua, Haidu şi Gergely la Dinamo, Dumitru Popescu la Progresul, Dumitriu şi Jamischi la Rapid, Neşu la Universitatea Cluj, Pall la Petrolul şi aşa mai departe. Adamache a ajuns la Braşov, dar şi…
„Ură”, uite un cuvânt care descrie cel mai bine starea de spirit de azi. Vântul sufla cu ura părintelui ce-şi izgoneşte copilul din propria casă. Puţini au fost aceia care l-au înfruntat sâmbătă pe stadion. Mingea şutată de Ilyeş cândva prin repriza a doua, după un zbor molcom (aşa l-am perceput din cealaltă parte a…
De câte ori nu auziţi comentatorii meciurilor de fotbal folosind expresia „echipa X mai are puţin timp la dispoziţie”; „nu prea mai este suficient timp pentru echipa Y” sau, fatidicul, „nu mai este timp pentru nimic!” ? Ei bine, istorioara de mai jos ne arată un singur lucru: este timp, mereu este timp. 25 august…
Aşadar, am pierdut primul meci pe anul acesta, 1-2 cu Dinamo Bucureşti. C’est la vie, nici o problemă, „stegarii” arată că pot juca fotbal de calitate, numai că, dacă l-ar condimenta cu ceva mai mult tupeu, atunci ar fi o trupă cu adevărat beton armat. Cum am pierdut meciul ăsta? Evident, ca orice suporter ce…
Nu se aude nimic şi văd prea puţine. Mii de umbre trec pe lângă mine, unele mă îmbrăţişează, altele chiar mă sărută pe obraz. Deschid ochii şi sunt undeva în iarbă, o pajişte imensă de-un verde crud. Văd paşii umbrelor şi aud un ţiuit neîncetat în cap. „Hai sus!”… disting prin valul vâjeitor care goneşte…
