În iulie 2007 a venit la Brașov. În iunie 2007 dădea gol Brașovului în ultima etapă ca echipier al Cetății Sucevene. A ales muntele și bine a făcut.

Țin minte meciul său de debut pentru Steagu’. A fost o partidă pe ICIM contra Mediaşului şi Mişu a „demolat” partea dreaptă. Driblinguri, stopuri, pase, centrări, învăluiri şi aplauze din partea suporterilor într-o singură repriză cât n-a avut echipa în tot sezonul ce tocmai trecuse.

La sfârşitul meciului, când spectatorii şi fotbaliştii dădeau nas în nas prin parcarea ICIM-ului, toată lumea întreba „care-i mă, Roman, ăsta?” Am avut onoarea să fiu primul „stegar” ce l-a invitat la poză pe Mişulică. Era timid şi foarte mirat de parcă se întreba „eu abia am venit de la Cetate, de ce o vrea ăsta să facă poză cu mine?” A acceptat zâmbind (păcat că nu mai am fotografia că v-aş fi arătat zâmbetul lui sincer, nu simulacrele unora), mi-a strâns mâna bărbăteşte şi i-am urat să ajungă la Naţională. A naibii fatalitate!

Imediat se fac trei ani de când e la noi şi Mişu e acelaşi băiat timid. Îl simţim cu toţii când vine să salute galeria, parcă se învinovăţeşte că n-ar fi făcut suficient pe teren. Pui suflet, Romane, iar pentru noi asta contează cel mai mult. Te bucuri sincer şi suferi cu noi. Asta apreciem cel mai tare!

„- Să ştiţi că n-aş pleca de la Braşov la o altă echipă din România. Poate doar o ofertă din străinătate m-ar putea face să mă despart de atmosfera de la Braşov, acolo unde toată lumea s-a purtat extraordinar cu mine.”

Ăsta-i Roman!

P.S. interviul complet îl găsiţi aici.