LEGENDA

Sunt oameni în Brașov ce au bani, au tot ce le trebuie. Au un „monstru” pe patru roţi parcat în faţa casei din cartierul rezidenţial, o târfă ce-i iubeşte banii… ăăă, pardon, caracterul, şi se simte bine în pielea lui de „boss nambăr uan”. Crede că toată lumea îl respectă şi că duşamnii îl invidiază. Televizoarele fac scurtcircuit de la cât de des apare pe sticlă şi e cunoscut de o ţară întreagă. Unii chiar îl venerează. Dar parcă… nu ştiu, nu te face să vibrezi.

Altul, locuieşte undeva în Şcheii Braşovului într-o casă modestă. N-are Q-6 la poartă. Circulă cu RATA sau îl mai duce ginerele pe unde are nevoie să ajungă. Un om obişnuit, nu? Numai că, atunci când spui numele lui vreo patru generaţii iau poziţia de drepţi şi îşi scot pălăria (sau şapca) cu respect. Exclamă un „da” prelungit şi apoi continuă: „l-am văzut! ce putea să facă… mamă, mamă!”; „eram mic, şi primele mele amintiri sunt cu el…” ; „mi-a povestit tata de el, zicea că nu mai era altul la fel!” ; „am auzit de el de la băieţii mai mari, l-am căutat pe Google şi cică era tare de tot!”

Doamnelor, domnişoarelor şi domnilor, dragi „stegari” din ţară şi de prin străinătăţi, am onoarea şi plăcerea să vi-l prezint pe cel mai mare fotbalist din istoria Fotbal Club Braşov, Nicolae Pescaru.

Numele lui Nicolae Pescaru trezeşte un fior în sufletul oricărui „stegar” adevărat, indiferent de vârstă. Unii poate au văzut doar o poză cu el printr-un ziar sau i-au văzut silueta din înaltul tribunei dând startul de meci la un FC Braşov – Forex în 2007. Puţini l-au văzut jucând. Cu toate astea, orice „stegar” va spune că Nicolae Pescaru a fost „mare”. Poate „cel mai mare”.

„Dacă o să ajungi fotbalist, tu să joci la Steagu’ !”

S-a născut pe data de 27 martie 1943 la Breaza, în judeţul Prahova. Tatăl său a jucat fotbal la rivala „stegarilor” din anii’ 50, Dinamo Braşov. Şi-a sfătuit băiatul ca atunci când va ajunge fotbalist să joace pentru Steagu’. Micul Nicolae a luat cuvântara părintelui său drept lege astfel încât în 1962 ajunge să îmbrace tricoul cu „SR” pe piept. Tatăl său a murit însă în 1958 şi a nu mai apucat să-şi vadă fiul „stegar”.

Pe 29 septembrie 1962 Nicolae Pescaru debutează în marea echipă a Steagului croit de Silviu Ploeşteanu contra Ştiinţei Cluj. A fost 4-2 pentru „stegari”  şi a fost startul primului sezon sub Tâmpa în care a acumulat 21 de meciuri şi marcat de trei ori.

Ediţia 1962-1963 a fost primul sezon din cele 19 (!) care urmau. Au fost 19 ani în care Nicolae Pescaru a dat tot ce a avut mai bun echipei hrănindu-se în schimb cu aplauzele tribunelor, gustând din vinul oferit mesei fotbaliştilor în Cerbul Carpatin de către suporterii ce şase zile pe săptămână munceau în Uzină iar duminica gustau ca dintr-un elixir din driblingurile şi pasele lui Pescaru. I-au închinat şi ode, „Cu Pescaru în echipă de nimeni nu e frică…”, ode ce vor dăinui peste decenii, nemuritoare asemeni memoriei celui mai mare fotbalist din câţi au îmbrăcat tricoul de „stegar”.

Când nu jonglau pe gazon cu mingea, „stegarii” jonglau cu… maimuţele. Nae Pescaru (jos), flancat de Hârlab şi Mateescu admirând tehnicitatea lui Gyorffy

Nu pleacă de la Steagu’ nici după retrogradarea din ’69 şi nici după cea din ’74, când era cel mai bun mijlocaş la construcţie din ţară. A rămas la Steagu’ şi mereu a luptat din răsputeri pentru a-l readuce în elită, indiferent cât de umilitor era drumul şi câte „sirene” îi cântau de-a lungul lui. L-a dorit Dinamo. Au umblat după el „câinii” vreo 6-7 ani pentru a-l aduce în Capitală. În zadar, însă. El era „stegar”, nu putea încălca promisiunea făcută părintelui când nu avea decât vreo 14 ani.

A luptat cinci ani pe diferite coclauri ale Diviziei B pentru a fii sigur că lasă Steagul acolo unde l-a găsit. Şi când a reuşit, a mai stat un tur în lumina reflectoarelor după care a plecat cu braţele încărcat cu flori, cu lacrimile inundându-i obrajii şi cu tribunele vuiind în urma sa: „În oraşul de sub Tâmpa este o echipă mare, Steagul Roşu este ea… Cu Pescaru în echipă de nimeni nu e frică…”

„Pescaru! Nae Pescaru!”

Cifrele lui Nicolae Pescaru la Steagul

Meciuri jucate pentru Steagul în Divizia A: 311

Goluri înscrise pentru Steagul în Divizia A: 67

Meciuri jucat pentru Steagul în Divizia B: 25 în sezonul 1968-1969, necunoscut în intervalul 1975-1980

Goluri pentru Steagul în Divizia B: necunoscut

Palmaresul său în Cupa României este de asemenea necunoscut

Meciuri jucate pentru Steagul în Cupa UEFA: 11

Goluri înscrise pentru Steagul în Cupa UEFA: 1 (Steagul – Espanyol 4-2, golul de 1-1 în minutul 23)

Meciuri jucate pentru Steagul în Cupa Balcanică: 5

Goluri pentru Steagul în Cupa Balcanică: necunoscut

TOTAL: 352 de meciuri şi 68 de goluri. Asta conform datelor deţinute până acum. Contabilizând meciurile şi golurile din sezoanele incerte, Nicolae Pescaru depăşeşte  500 de meciuri jucate pentru Steagul şi se aproprie de 100 de goluri înscrise. În condiţiile în care el a evoluat mai mult pe postul de mijlocaş şi apoi fundaş central.

Bineînţeles că excelentul fotbalist braşovean nu a avea cum să fie ignorat de Naţionala României al cărei tricou la îmbrăcat în patru meciuri.

A debutat pe 28 aprilie 1970 la Reims, într-un amical cu Franţa înainte de Mondialul mexican, amical pierdut de tricolori cu 0-2. Nicolae Pescaru a intrat atunci după pauză, schimbându-l pe Ion Dumitru.

Cooptat în lotul României pentru Mexic alături de alţi doi „stegari”, regretaţii Mihai Ivăncescu şi Sterică Adamache, Nicolae Pescaru nu a fost folosit nici un minut la Guadalajara de către antrenorul Angelo Niculescu, cu toate că a impresionat, împreună cu Dobrin, în amicalele jucate de tricolori în Mexic, cei doi virtuoşi de la mijlocul terenului atrăgând atenţia gazetarilor mexicani care se întrebau cum de aceştia nu-şi găsesc loc în confruntările din „Groapa cu Lei”.

„Mexicanii” – Nicolae Pescaru, al patrulea în rândul de jos de la stânga spre dreapta. Primul este Mihai Ivăncescu, iar lângă Pescaru este Adamache

Pe 25 martie 2008 a fost decorat de preşedintele Traian Băsescu cu medalia „Meritul Sportiv” Clasa a III-a

Celelalte meciuri jucate de Nae Pescaru pentru Naţională:

10 octombrie 1971, „Idraetsparken”, Copenhaga, calificările pentru Turneul Olimpic de fotbal de la Munchen ’72: Danemarca – România 2-1 (Nicolae Pescaru l-a schimbat de Liţă Dumitru în minutul 78)

23 aprilie 1972, „23 August”, Bucureşti, amical: România – Peru 2-2 (Nicolae Pescaru este titular şi schimbat în minutul 72 cu Lazăr Pârvu)

18 aprilie 1973, „Ţentralnîi”, Moscova, amical: URSS – România 2-0 (Nicolae Pescaru este titular şi schimbat la pauză cu Remus Vlad)

Desigur, dacă ar fi semnat pentru Dinamo probabil că lista era mai lungă.

Căpitanul Robert Ilyeş i-a înmânat gloriei „stegare” un tricou personalizat la împlinirea vârstei de 65 de ani

După ce a pus ghetele în cui în 1981,  pune pe el treningul de antrenor şi în toamnă debutează ca antrenor al Steagului. Termina pe locul 13 la sfârşitul lui 1982 iar sezonul următor părăseşte clubul după numai şapte etape. Revine peste 10 ani din nou ca principal. Rezistă 29 de etape după care este demis, dar reuşise să ducă Steagul în 1994 până în sferturile Cupei României.

Nae Pescaru (al treila de la stânga la dreaptă), alături de bunii prieteni Gyorffy şi Hârlab (ambii pe extreme) intrând pe „Tineretului” casual şi nu „stegar”

A mai fost o perioadă secund al echipei împreună cu bunul său prieten Csaba Gyorffy după care s-a retras definitiv.

Şi, ca de încheiere, vă las cu câteva aprecieri ale generaţiilor despre care vă ziceam la început, preluate de pe site-ul Mex-ului.

„Multa sanatate nea Nae. Esti nr 1 pentru noi.” Dorin

„Nae Pescaru este simbolul fotbalului braşovean. Pacat ca nu ne aducem aminte de fostele glorii decit atunci cind au probleme medicale …” Stegaru

„Este trist ca nu stim sa ne respectam valorile. Tot respectul pentru Nae Pescaru- simbolul fotbalului braşovean.” Adrian

„Nea Niki,nu stiu daca iti mai aduci aminte de mine. M-ai antrenat timp de 10 ani. Am fost in generatia aia cu Barbos, Ciondelul, Kadar Zoli, Vasile Muresan.Am invatat foarte multe de la dumneata. Iti doresc din toata inima multa putere sa te faci sanatos. Tu ma chemai Lie.Acuma antrenez Universitatea din Detroit aicea in America.M-a rog pentru sanatatea dumneavostra, Nea Nea fi tare precum i fost intodeauna in teren. Te rog trimite-mi un mesage daca ai nevoie de ceva sau pot sa te ajute cu ceva.” Liviu Gligor

„Pescaru merita toate distinctiile posibile!Era un jucator supertehnic  dar si foarte activ si laborios, prezent pe tot terenul.Un jucator ca el se naste odata la 50 de ani. Eu l-am vazut jucand si spun cu mana pe inima ca este unul din cei mai mari fotbalisti romani din toate timpurile!Nu spun cel mai mare , pentru ca sintagma e demonetizata prin abuz , dar cred acest lucru! si un caracter deosebit! A ramas sa joace la Brasov in Divizia B , desi era cel mai bun mijlocas din tara!Nu vom mai avea asemenea fotbalisti la Brasov , si spun acest lucru cu durere in suflet!Multa sanatate va urez d-le Nae Pescaru !” Beckenbauer (pseudonimul, nu neamţul)

„La multi ani! Multumim pentru tot ce ai facut pentru Steagu!” Mitel

„La multi ani! Multa sanatate nea Nae.” Radu

„Cu Pescaru in echipa, de nimeni nu ne e frica!” O.

„Imi pare bine ca l-am vazut jucand in acea echipa de exceptie pe care o poate recita oricine si acum dupa atatia ani! Era un jucator  extraordinar, unul din cei mai mari fotbalisti romani ai tuturor timpurilor!” Beckenbauer (tipul de mai sus)

Să luăm aminte la aceste cuvinte. Le-a rostit o LEGENDĂ!

Hai să vorbim

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s