Am găsit prin arhiva de ziare o serie de articole din sezonul 2003-2004. La sfârșitul acelui tur de campionat echipa era destul de slab clasată astfel încât Marius Lăcătuș, antrenorul de atunci (cu care terminasem pe 4 cu un an înainte este demis). Numirea lui Răzvan Lucescu ca succesor a fost o mare surpriză. N-avea pic de experiență într-ale antrenoratului, singurul lucru care-l recomanda pentru acest post fiind numele tatălui său.

Se iscase şi un pui de conflict între Lăcătuş şi Lucescu, foarte buni prieteni până la preluarea Steagului de către cel din urmă, lucru ce s-a văzut cel mai bine la meciul din toamna lui 2008 al Braşovului în Ghencea, când nervii lui Lăcătuş, antrenor al Stelei, se revărsau ca o cascadă asupra lui Lucescu jr.

Cu toate astea, Lucescu preia comanda totală a echipei cu care pleacă în Turcia, în pauza de iarnă, în vederea pregătirii unui retur în care lupta la baionetă pentru evitarea retrogradării avea să fie lait-motiv „stegar”. Într-un articol din ProSportul de acum 6 ani apărea un interviu cu proaspătul antrenor „stegar”, o cronică a celei mai recente victorii braşovene pe tărâm turcesc şi un scurt articol despre excentricul Ciprian Mozacu. Bosniacul Boris Keca, colegul de cameră a lui Mozacu, amuzându-se pe seama aspectului rebel al acestuia, spunea personalului de la hotel că Mozacu, de fapt, e din Afghanistan. Daţi click pe fotografia din dreapta pentru mărire.

„Cu un antrenor care se remarcă prin eleganţă, braşovenii încearcă să revină în prim-planul Diviziei A.” titrau jurnaliştii în vremea cantonamentului turc. O să revin asupra acestei „proefeţii” mai târziu.

Debutul a fost total ratat pentru Lucescu jr. Pierdem cu Steaua, pe teren propriu, şi în Cotroceni cu acelaşi scor, 0-1. Încă o înfrângere cu 0-1 acasă, cu Oţelul. Seria în care nu reuşim să câştigăm continuă. Mai mult, pe teren propriu, pierdem în faţa Craiovei cu 2-3, după ce în minutul 80 era 2-0 pentru noi. Cu doar două puncte acumulate în şase etape, se părea că meseria de antrenor nu era ceva care să se potrivească cu Răzvan Lucescu.

Cu 9 etape rămase până la sfârşitul sezonului ne aflam în trio-ul sortit penitenţei, alături de FC Bihor şi FC Argeş. Cu 20 de puncte eram la egalitate cu primul loc care asigura salvarea şi care era ocupat de Petrolul, aflaţi deasupra noastră graţie unui golaveraj mai bun. Bacău, Ceahlăul, Farul şi Bistriţa se aflau la o distanţa de 3, respectiv 4 şi 5 puncte de noi. Era totul sau nimic!

Pe 17 aprilie 2004, FC Braşov urma să joace în deplasare cu Gloria Bistriţa. Ţinând cont de „prieteniile” în care, de regulă, au fost învăluite confruntările dintre aceste echipe, nimeni nu prea spera la ceva din meciul cu Bistriţa. Mai ales că nici bistriţenii nu aveau linişte în clasament.

Cu toate astea, prin dubla lui Buga, avem 2-o la pauză pe terenul Gloriei. Se părea că, în sfârşit, începe să prindă formă prima victorie din cariera de antrenor a lui Răzvan Lucescu.

După pauză, bistriţenii lansează asaltul la poarta apărată de regretatul de Ibrahim Dossey. Reduc diferenţa în minutul 57 apoi deja-vu-ul meciului cu Craiova începea să le dea fiorii „stegarilor”. La puţin timp după gol, Gloria loveşte bara pentru ca mai apoi să beneficieze de un penalty. Aici intră în rol Ibrahim Dossey, ghanezul reuşind să apere lovitura de pedeapsă. Practic, momentul a reprezentant o injecţie de moral pentru „stegari”. Dezinvolţi în joc după acest moment critic, reuşesc să ofere lovitura de graţie Gloriei prin Romeo Surdu, servit de Mugurel Buga, omul meciului, aşa cum îl numea şi ProSport-ul.

Steagul ieşea din zona retrogradării, devansând Bacăul, care pierduse 1-3 la Petrolul, având două goluri în plus marcate.

Cu gustul victoriei încă proaspăt, „stegarii” vroiau şi mai mult. Aşa că victoria cu 2-0 în faţa Rapidului din etapa următoare a venit, cumva, normal. Buga şi Surdu din nou maeştrii de ceremonie pe un stadion „Tineretului” plin până la refuz ce a încurajat echipa frenetic. Urmează o înfrângere în „Ştefan cel Mare” cu un gol încasat pe finalul meciului şi tot ce ne mai separa de salvare sau retrogradare erau 2 puncte.

Pe 9 mai 2004, etapa a 25-a, urma să jucăm meci cu o contracandidată, Petrolul Ploieşti. Meci de „6 puncte” cum se zice, întrucât petroliştii, aflaţi pe primul loc retrogradabil, erau la doar două puncte în urma noastră. A fost însă un halucinant 4-1 pentru noi şi îi lăsam pe ploieşteni la 5 puncte în urma noastră.

Pierdem apoi 0-1 la Timişoara, dar urmează două succese la rând, 2-0 cu Apulum acasă, şi un 3-0 la Piatra Neamţ pe 22 mai 2004 care ne asigură salvarea de la retrogradare.

Pe o ploaie sâcâitoare, „stegarii” conduşi de Răzvan Lucescu reuşesc să-şi îndeplinească obiectivul de la începutul returului: salvarea de la retrogradare. După cum începuse returul, nimeni n-ar fi crezut că acest obiectiv poate fi realizat. Însă, cu un pic de încredere de sine, cu susţinerea suporterior şi cu ceva noroc, totul e posibil.

Ultimele două meciuri, 1-2 acasă cu FC Argeş şi 2-2 la FC Bihor, au contat doar în vederea stabilirii locului în clasament şi în încercarea fanilor „stegari” de-al convinge pe Răzvan Lucescu să nu dea curs ofertei venite de la Rapid ci de a continua la Braşov. Mai ales că aici începea deja să se consolideze o echipă minunată bazată pe scheletul Marius Constantin, Mugurel Buga şi Romeo Surdu, ce beneficia de aportul veteranilor Dossey, Şandor, Bodea, Stere sau Cocan.

„Cu un antrenor care se remarcă prin eleganţă, braşovenii încearcă să revină în prim-planul Diviziei A.”  titra în februarie ProSport-ul pe marginea instalării lui Răzvan Lucescu în funcţia de antrenor principal la Steagu’. Menţinerea în Divizia A a fost reuşită, partea aia cu prim-planul a rămas neîmplinită

În iunie acesta semnează cu Rapid Bucureşti. Nu ajunge sub Grant cu mâinile goale ci, odată cu el, îl ia de la Braşov şi pe fundaşul central Marius Constantin, unul dintre cei mai buni din ţară pe postul său la momentul acela. După încheierea turului ediţiei 2004-2005, Mugurel Buga este ademenit şi el în Giuleşti de Răzvan Lucescu. După schilodirea apărării, şi atacul braşovean, are aceeaşi soartă. Sunt de notorietate ratările din acel retur la capătul căruia am retrogradat în Divizia B unde aveam să stăm trei ani. Până la revenirea lui Răzvan Lucescu.

---