De câte ori nu auziţi comentatorii meciurilor de fotbal folosind expresia „echipa X mai are puţin timp la dispoziţie”; „nu prea mai este suficient timp pentru echipa Y” sau, fatidicul, „nu mai este timp pentru nimic!” ? Ei bine, istorioara de mai jos ne arată un singur lucru: este timp, mereu este timp.

25 august 1957. Steagu’ era abia în a doua etapă a primului său sezon în Divizia A însă acest lucru nu împovăra prea tare echipa braşoveană. După succesul din etapa inaugurală, 3 la 1 cu Progresul Bucureşti, „stegarii” antrenaţi de Silviu Ploeşteanu urmau să înfrunte în Capitală, pe stadionul „Republicii”, una din cele mai titrate echipe româneşti ale momentului, Rapid Bucureşti (sau Locomotiva, după cum era numele giuleştenilor în acea perioadă. La fel cum echipa noastră se numea Energia).

Pe un „Republicii” plin de spectatori, jocul se desfăşoară după un curs anticipat de majoritatea microbiştilor. La pauză, rapidiştii conduc cu 2-0. După pauza de 15 minute dintre reprize, braşovenii reduc diferenţă însă, după nu foarte mult timp, se văd iarăşi nevoiţi a recupera o diferenţă de două goluri.

Gh. Fusulan, 3 goluri în 5 minute.

Se intră în ultimele 10 minute ale meciului şi în pofida presiunii echipei braşovene, golul care să reducă măcar diferenţa refuză să vină. Minutul 85, Fusulan, centrul înaintaş braşovean, face rost de o minge cu care nu mai greşeşte ţinta. „Eh, i-au lăsat să mai dea şi ei un gol, că-s nou promovaţi” şi-or fi zis cei aflaţi în tribune. Peste două minute, acelaşi Fusulan reia fulgerător balonul în plasa bucureştenilor şi la 3-3-ul indicat de tabela „Republicii” era clar că oaspetele de la munte îşi tratează inadecvat gazda din Capitală. Toate astea pentru ca în ultimul minut, oaspeţii să jefuiască gazda de toate cele două puncte, capul operaţiunii fiind acelaşi Fusulan care, în spusele colegului său Nicolae Proca „a luat mingea de la centru bucureştenilor şi s-a dus şi s-a tot dus cu ea, ăia fiind stană de piatră de când au luat golul trei.” Gheorghe Fusulan tocmai devenise primul „stegar” ce marca trei goluri (hattrick) în Divizia A.

E timp? Mereu e timp. În fotbal, în viaţă, mereu e timp.