Mai țineți minte fotbalul acela jucat la o „poartă” reprezentată de un bătător pentru covoare sau de conturul desenat pe un zid? Ăla era fotbalul „de după blocuri” cu mult înainte de apariţia baloanelor sau moda închirierii sălilor.

Şi era un fotbal fain de tot. Asfaltul te ajuta să-ţi dezvolţi tehnica pentru că la orice tackling mai dur nu cădeai din prima ci încercai să-ţi ţii echilibrul şi să continui faza (alo, fotbaliştii secolului XXI, ce ziceţi de treaba asta?). Apoi, portarii dacă erai măi ţicniţi din fire şi riscau plonjoane pe asfalt se simţeau după aia ca-n puf pe iarbă, unde parcă zburau.

No, mergând într-o seară la o întâlnire „stegară” în Rockstadt, în imediata apropiere a barului, am prins fotografia de mai jos.