M-a fascinat mereu atmosfera de pe Câmpului, o stradă aflată printre casele şi blocurile după care se ascunde stadionul nostru. Pe la sfârşitul lui septembrie, începutul lui octombrie, un parfum puternic de struguri negri care abia aşteptau să devină must, şi mai apoi vin, bântuia la fiecare colţ al acelei străzi. Când mirosul strugurilor a dispărut, parfumul frunzelor de toamnă le-a luat locul. Sunetul scos de un covor de frunze atunci când calci pe el, mie cel puţin, îmi pare a rivaliză ca frumuseţe acustică cu cântecele de pe stadionul care, odată ce ieşi încetul cu încetul dintre blocuri, se lasă descoperit ca o mireasă în noaptea nunţii. Numeşte-mă un visător, un sentimentalist patetic, nu-mi pasă câtuşi de puţin.
În orice caz, textul din articolul ăsta nu e despre meciul câştigat în faţa Mioveniului cu 4-0. Doar că, aşa cum mă simt ori de câte ori trec pe Câmpului pentru a ajunge la stadion, la fel m-am simţit şi la finalul meciului. Nu e vorba de scor, puteam învinge şi cu un 1-0 chinuit. A fost o chestie legată de atmosferă, nici ea strălucită, dar suficient de intimă încât să mă încălzească pe un frig tot mai pătrunzător. Lătrău s-a dus fără să mai apuce să-şi vadă Steguţu’ cum dă patru goluri într-un meci, dar a fost cu noi, l-am simţit cu toţii, mai ales atunci când am „reactivat” câteva partituri ale anilor ’70 – ’80, anii de glorie ai suporterilor de sub Tâmpa.
În final, trei fotografii înfăţişând momentul de reculegere în memoria lui Aurel Fătu, cunoscut ca legendarul Lătrău.

19 Noiembrie 2011. Unsprezecele de start al Steagului, strâns în cercul de la mijlocul terenului, pentru a ţine un moment de reculegere în memoria lui Lătrău, fostul şef de galerie al "stegarilor".

Mesajul de la Peluză. "Iubirea ta pură pentru Steagu' nu a încetat / Lătrău un simbol şi un stegar adevărat"
Pentru o galerie foto mai amplă, vizitaţi FCSteagu.ro. Site-ul a avut de-a face cu un „make-over” de zile mari, axându-se acum doar pe latura foto şi video a ce ţine de Steagu’. De acolo puteţi salva pentru amintire personală fotografiile în care vă regăsiţi sau cele care vă plac pur şi simplu. Şi credeţi-mă, o să găsiţi nişte fotografii tare faine de la meciul ăsta.
L-am cunoscut acum vreo 15-17 ani, cand steagu juca in Liga 2 cu Tractoru…..
Poate cu bune si cu rele, dar un stegar adevarat…
RIP.
L-am cunoscut si eu, imi pare nespus de rau pentru el….mai ales ca in ultimul timp nu a dus o viata prea usor cu toate astea era de cate ori putea prezent pe stadion. Stima si respect domnu Aurel Fatu. R.I.P Latru si ai grija de Steaguletu nostru de acolo de sus de unde esti precum aveai grija si cand erai in prima linie in galerie.
Eu l-am vazut prima data acum vre-o 24 de ani cand am fost prima data pe stadion si imi aduc aminte ca impreuna cu prietenii mei de seama mea, ne inspira teama pt ca eram speriati de atitudinea vulcanica ce o avea si de modul sa de exprimare.
Nu ma gandeam atunci ca va veni ziua in care sa imi para rau pt cel care de fapt era un simbol si care ieri a pus o pila la D-zeu pt Steagu meu.
Stau si ma uit la poza cu echipa in momentul de reculegere si ma gandesc ca dintre cei care sunt acolo doar Buga si poate Cristescu sa stie cine a fost cu adevarat „Latrau”
In fotografia nr. 2 se vad catva spectatori de la T1, care in timpul momentului de reculegere stateau bine-mersi jos, pe scaune. Chiar daca nu stiau cine a fost Latrau, minimul de educatie ii obliga sa se ridice in picioare. Mai e mult pana departe…