Migala şi răbdarea sunt caracteristici din ce în ce mai absente din repertoriul omului mileniului trei care, trăind în epoca informaţiei şi a vitezei, nu-şi mai prea permite să aibe răbdare sau să-şi dedice ore întregi (zile sau chiar săptămâni!) pentru a finisa în cele mai mici detalii un lucru.
„Pe vremuri”, timpul încă mai avea răbdare cu oamenii şi oamenii îi întorceau favoarea. Fără munca de arhivist a bătrânului Vasile Sale, caietele cu amintiri despre Steagu’ , şi nu numai, n-ar fi existat. De la scoruri, însemnări personale, decupaje din ziarele vremurilor cu cronici, articole, interviuri, reportaje şi fotografii, caietele domnului Sala le are pe toate.
L-am întâlnit pe Vasile Sala în octombrie 2010, în Gara din Cluj, întorcându-ne la Braşov după ce „stegarii” încasaseră un 4-0 năucitor de la echipa CFR-ului. Acesta venise la meci de la Arad, oraş în care s-a stabilit de câteva decenii, după ce ani la rândul fusese muncitor la Uzina de Autocamioane din Braşov. Văzându-ne cu fulare galben-negre, acesta ne-a abordat şi a început să ne povestească despre colecţia memorialistică ce a strâns-o de-a lungul anilor şi cum că ar fi păcat să nu ne-o ofere nouă. Un fel de moştenire lăsată din generaţie în generaţie. Am primit cu bucurie cele trei caiete pe care Vasile Sala le-a adus cu el de la Arad şi am convenit să ne întâlnim la un nou meci, de data asta la Braşov, pentru a moşteni şi restul colecţiei sale. Nu a durat până la următoarea întâlnire, aceasta având loc în noiembrie, cu prilejul meciului din Cupă cu FC Timişoara.
Începând cu acel octombrie-noiembrie 2010, caietele sale au fost o mină de aur în ceea ce priveşte descoperirea şi înţelegerea istoriei „stegare”, ale cărei poveşti le-aţi putut afla şi voi aici La Stegaru’. M
Mai jos, o fotografie cu două fanioane „stegare” din perioada anilor ’80 puse în albumele dedicate istoriei galben-negre. Fără doar şi poate, sunt piese cu valoare de tezaur care ar merita să stea la loc de cinste într-un muzeu dedicat istoriei clubului de fotbal din oraşul de sub Tâmpa. Până vor putea fi admirate în această utopie numită muzeu al clubului, pot fi admirate aici.
Știi că discutam la un articol de-al tău că ar fi frumos să vedem fulare, eșarfe sau fanioane din vremurile mai vechi, uite că pasiunea unui stegar reușește să ne facă pe plac. Bună postare, Dobrică, așteptăm și altele din caietele de aur 🙂
Gând în gând cu bucurie. Mâine seară vine articolul dedicat fularelor 🙂
Super tare!