De la retrogradarea din 1975 se împliniseră patru ani la rând de când „stegarii” noştri navigau prin liga secundă. După ratări dramatice şi eşecuri lamentabile de a reveni în elită, FCM Braşov, numele luat de echipă în vara lui 1979, îl avea acum antrenor Nicolae Proca, fostul mare atacant şi antrenor „stegar”, şi era gata să ducă de data asta treaba la bun sfârşit. Adică să promoveze în Divizia A!

Din băieţii care în ’75 au picat nemeritat în „B”, acum la echipă mai erau doar Nicolae Pescaru, Vasile Papuc şi Ioan Nagy. Prin decizia organelor locale de partid ca „stegarii” să devină echipa reprezentativă a judeţului Braşov, celelalte cluburi din oraş s-au văzut nevoite să cedeze galben-negrilor cei mai buni jucători ai lor. Astfel, Chioreanu şi Boriceanu au sosit pe „Tineretului” de la Tractorul, Panache de la C.S.U. Braşov, Balasz şi Benţa de la I.C.I.M şi Vărzaru de la Nitramonia Făgăraş. Piedicile reciproce pe care concitadinele şi le-au pus de-a lungul anilor în divizia secundă au dus la această decizie radicală de a stabili o vioară întâi.

Dacă retrogradarea din 1975 a fost una foarte spectaculoasă, cu golaveraj pozitiv şi cea mai bună apărare din ligă (!), era corect ca şi promovarea să fie obţinută tot de o manieră spectaculoasă. Cât de spectaculoasă? Ei bine, rămâne să citiţi în continuare pentru a afla.

Cu Nicolae Proca antrenor principal, revenit după aproape cinci ani sub Tâmpa, şi Ioan Alecu secund, „stegarii aveau să nimicească totul în Seria I a Diviziei B.

Turul

La debut, pe 19 august 1979, „stegarii” obţineau prima victorie sub numele de FCM Braşov, la Botoşani. După 0-0 la pauză, un autogol al botoşăneanului Ursu în minutul 55 şi un gol al lui Paraschivescu 20 de minute mai târziu dădeau scorul final al meciului.

Nu a durat mult până ce FCM-ul s-a duelat cu principala contra-candidată la promovare, FC Constanţa. Acest prim „şoc” al seriei s-a pus în scenă la Braşov, pe 26 august, iar braşovenii au onorat ca la carte meciul care se putea constitui decisiv în ecuaţia promovării încă din etapa a doua.

Iată, mai jos, cronica integrală a confruntării de pe „Tineretului”.

„BRAŞOVUL A ÎNCEPUT ASCENSIUNEA

Multe noutăţi la Braşov. Un cuplu de antrenori – N. Proca şi I. Alecu, un preşedinte – C. Suciu, şase jucători titulari (Balasz, Vărzaru, Panache, Chioreanu, Benţa şi Boriceanu), iată noutăţile cu care F.C.M. Braşov încearcă în această ediţie a campionatului, după o absenţă de 5 ani, revenirea în primul eşalon. Dacă la acestea mai adăugăm şi victoria (2-0) obţinută în prima etapă la Botoşani, cît şi formaţia redutabilă pe care o avea de înfruntat, F.C. Constanţa, nu a mai fost o surpriză faptul că mult înaintea începerii partidei stadionul Tineretului era arhipin (aproximativ 15.000 de spectatori). A fost un meci frumos, cu bune execuţii tehnice, cu ritm, cu angajament fizic, în care braşovenii s-au detaşat net, la sfîrşitul partidei, la un scor concludent (4-0).

Primele două goluri (centrare – cap – gol) înscrise de Gherghe şi Boriceanu au avut la origine faze colective de atac. În replică, constănţenii s-au bazat mult pe acţiunile solitare ale lui Peniu şi Buduru care, însă, s-au oprit de fiecare dată în faţa unei apărări exacte. Pînă la final braşovenii au mai marcat de două ori prin Benţa şi Pescaru (direct din lovitură liberă de la 25 m). Ar mai fi încă un amănunt de consemnat, şi anume duelul inedit dintre „tată” (Pescaru – 37 ani) şi „fiu” (D. Zamfir – 18 ani). Internaţionalul braşovean s-a impus net, pe post de fundaş stînga, în faţa tinereţii, talentului şi vigoarei extremei naţionalei de juniori, demonstrînd că, la vîrsta cînd alţii şi-au pus deja ghetele în cui, este încă un jucător de bază al formaţiei braşovene. Arbitrul V. Tătar (Hunedoara) ajutat la margine de foştii fotbalişti timişoreni I. Bungău şi P. Arnăutu, a condus foarte bine acest derby.

Pavel PEANĂ”

După derby-ul seriei dintre munte şi mare, „stegarii” se pregăteau acum şi de primul derby local al noului campionat. Pe 2 septembrie, FCM-ul primea vizita celor de la ICIM, fiind prima dată când portarul Balasz şi atacantul Benţa jucau împotriva fostei echipe. La ICIM evolua fostul „stegar”, Adrian Furnică. Acesta, de altfel, avea să şi marcheze împotriva foştilor săi colegi. Dar apoi, rând pe rând, Chioreanu (’26), Paraschivescu (’43), Boriceanu (’52) şi Gherghe (’55) aveau să aducă victoria „stegară”. A mai dat şi ICIM-ul un gol, prin Câmpeanu, scorul final fiind 4-2.

În etapa a patra, FCM Braşov face doar un egal la Vaslui, cu Viitorul, 1-1, pentru ca în următorul meci de acasă să răzbune toate frustrările acumulate în urma ratării victoriei din Moldova. „Victimă” a fost echipa Cimentul Medgidia, care din minutul 1, când Benţa a deschis scorul, şi până la sfârşitul meciului a fost în permanenţă luată la ţintă de ofensiva braşoveană. Paraschivescu (’39) Gherghe (’76), Popescu (’78) şi Şulea (’85), au contribuit la scorul campionatului.

După cinci etape de „B” jucate şi şase etape de „A”, ziarul „Sportul” prezenta o interesantă statistică privind echipele care au reuşit să rămână invincibile. „Stegarii” făceau parte dintr-un club de opt divizionare, alături de Steaua Bucureşti, CSM Suceava, Autobuzul Bucureşti, Mecanica Fină, Gaz Metan Mediaş, Progresul Bucureşti şi FC Bihor, care nu pierduseră, încă, nici un meci.

Pe 23 şi 30 septembrie, FCM Braşov joacă primele derby-uri locale al sezonul în deplasare. După victoria cu 2-0 de pe terenul Tractorului, „stegarii” bat cu acelaşi scor şi la Făgăraş, pe Nitramonia, Leonard Boriceanu şi Valer Şulea fiind marcatorii golurilor.

După succesul din etapa a opta, de acasă, cu Muscelul Câmpulung (2-1, goluri Paraschivescu şi Popescu în minutele 7 şi… 8), doar bucureştencele Progresul şi Mecanica Fină mai erau, alături de Steagu’, neînvinse în sezonul 1979/80.

„SERIA 1

F.C. Brăila – F.C.M. Braşov 0-0

BRĂILA, 14 (prin telefon).

Avînd meritul de a nu pune accentul pe defensivă, braşovenii şi-au adus din plin contribuţia la realizarea unui joc ofensiv, în care tempoul a fost acceptabil, în unele perioade, chiar bun. Nu acelaşi lucru se poate spune, însă, şi despre exprimările celor două combatante, atît în situaţia de atac, cît şi în cea de apărare, unde marcajul sever a fost înţeles uneori greşit, abundînd în intervenţii situate dincolo de limita regulamentului (Ciucă şi Alecu au primit cartonaşe galbene).

Pe fondul unui echilibru aproape perfect – dar cu numeroase nereuşite de ordin tehnic – în contul gazdelor nu am putut trece nici o ocazie de gol (!), lipsa lor de orientare tactică şi precipitare în apropierea fazelor de finalizare fiind evidente. La rîndul lor, oaspeţii s-au aflat însă de patru ori pe punctul de a marca prin Paraschivescu (min. 28 şi 63 – şut pe lîngă poarta goală!) şi Gherghe (min. 58 şi 85). După aspectul general al jocului – dîrz şi de angajament – braşovenii se pot declara nemulţumiţi de rezultatul înregistrat, echipa antrenată de Nicolae Proca putînd pleca cu ambele puncte.

Adrian VASILESCU”

După nouă etape jucate, „stegarii” erau la un punct în faţa celor de la FC Constanţa, şi singura echipa din primele două divizii ale României rămasă încă neînvinsă. Şi avea să rămână în această postură multă vreme de acum în colo, întrucât au urmat victoriile cu Viitorul Gheorghieni (5-0) şi de la Energia Gheorghe Gheorghiu Dej (2-1). Pe 4 noiembrie 1979, Progresul Brăila era făcută knock-out sub Tâmpa încă din prima repriză, scor 3-0, „stegarii” distanţându-se la trei puncte de echipa din sudul Dobrogei. A venit, însă, meciul egal de la Delta Tulcea, cu Paraschivescu obţinând punctul braşovean prin golul reuşit în minutul 46, şi odată cu apropierea iernii, vântul rece de pe malul mării începea iarăşi să se simtă până sus la munte.

Unirea Focşani pierde în etapa a 14-a sub Tâmpa cu 2-0, „buldozerul” Paraschivescu şi Benţa marcând golurile succesului.

În etapa a 15-a, pe 25 noiembrie, „stegarii” se deplasează la Constanţa pentru meciul cu cealaltă echipă a oraşului, Portul, în timp ce FC Constanţa joacă la Energia Gheorghe Gheorghiu Dej. Practic, putem spune că aceasta este etapa în care se joacă promovarea. FC Constanţa se împotmoleşte în jocul de uzură al Energiei şi pierde cu 1-0. De cealaltă parte, pe malul mării, scorul era 1-1 în minutul 77. După ce Pescaru deschisese scorul în minutul 4, constănţenii au egalat prin Bagea. La numai trei minute după egalare, Gherghe readuce Braşovul în avantaj, iar în minutul 90 Chioreanu marchează şi face victoria să pară mai lejeră decât a fost în realitate. FCM Braşov făcea 27 de puncte, FC Constanţa rămânea cu 23 şi se părea că e misiune imposibilă pentru băieţii de la mare, în vreme ce băieţii de la munte trebuiau să rămână la fel de concentraţi, să nu care cumva să comită vreo tâmpenie de proporţii epice cum, de altfel, au mai făcut în anii precedenţi.

În încheierea turului, urmează pentru braşoveni două victorii la limită, 1-0, acasă cu CSM Suceava şi în deplasare la Gura Humorului, Şulea şi Benţa fiind oamenii decisivi, prin care „stegarii” se detaşează la şase puncte de FC Constanţa, neputincioasă în a ţine pasul. FCM-ul rămânea singura echipă de la nivelor primelor două divizii din România neînvinsă în campionat, linia lor de clasament arătând astfel: 14 victorii, trei egaluri, 40 de goluri marcate, 7 primite şi 31 de puncte, adică 6 avans faţă de echipa de pe locul 2, FC Constanţa. Marşul triumfal al braşovenilor continua.

– VA URMA –

---