A fost un an frumos, în care victoria din Ghencea cu 3-0 și calificarea în semifinalele Cupei României au reprezentant  punctele cele mai înalte în existența „stegară” pe 2011. În contrast avem eșecul calificării în finala de la Brașov și plecarea de la echipă a căpitanului Robert Ilyeș. Dar, să vedem mai jos ce a însemnat întregul an 2011 pentru istoria galben-neagră.

IANUARIE

Sosit la la Braşov în decembrie 2010, Antonio Conceico, antrenor portughez, fost la CFR Cluj, rezistase deja pe banca Steagului mai mult decât antecesorii săi străini, Napoli şi Matterazi, iar şansele ca el să devină cu adevărat primul antrenor străin din istoria Braşovului creşteau de la o zi la alta.

FEBRUARIE

Cu doar o zi înainte de Dragobete, pe 23 Februarie, conducerea FC Braşov a inaugurat în incinta complexului Eliana Mall primul magazin al clubului de după 1990. La această iangurare, pe lângă lotul „stegar”, a participat şi legenda Csaba Gyorffy care le-a prezentat celor veniţi la deschidere o pereche de ghete de joc autentice ale anilor ’70. Suporterii „stegari” au fost foarte bucuroşi că în sfârşit au de unde să îşi cumpere un tricou sau alte accesorii cu însemnele clubului.

Finalul lunii aduce primul meci din retur, anume deplasarea la Alba-Iulia pentru meciul cu Universitatea Cluj. A fost o deplasare foarte frumoasă pe care o puteţi vedea sau retrăi aici. Şi iată că s-a produs şi debutul ca antrenor principal al Steagului pentru Tony Conceicao, fapt ce-l făcea pe lusitan să fie primul antrenor străin din istoria acestei echipe.

MARTIE

Luna martie a fost „luna stegarilor” fără doar şi poate. Dacă femeile din viaţa noastră au fost răsfăţate cu mărţişoare şi flori în această lună, victoria în Ghencea cu 3-0, de pe 6 martie, a reprezentat pentru toată suflarea „stegară” una dintre cele mai memorabile seri din istoria clubului. Într-un meci care a avut două reprize cu anotimpuri diferite, Cristescu (lob), Teixeira (torpilă) şi Oros (cap) au fost marcatorii în această victorie de vis care a dus la demisia antrenorului stelist… braşoveanul Marius Lăcătuş. Payback’s a bitch, Lăcă!

Spre sfârşitul lunii martie, pe 27 mai exact, un grup de suporteri „stegari” l-au vizitat pe Nicolae Pescaru chiar la el acasă, în Şchei, pentru a-i cântă „La Mulţi Ani!” cu ocazia împlinirii vârstei de 68 de ani.

APRILIE

În chiar prima zi a lunii aprilie, „stegarii” bat viitoarea campioană a României, Oţelul Galaţi cu 1-0, printr-un gol al lui Ilyeş în ultimul minut, pe un „Silviu Ploeşteanu” arhiplin ce a încurajat frenetic echipa. Cu această victorie, echipa de sub Tâmpa îşi consolida tot mai mult poziţia în lupta pentru salvarea de la retrogradare.

Însă la pericolul ligii secunde nu era timp de meditat întrucât o posibilitate uriaşă se arăta jucătorilor „stegari”: disputarea finalei Cupei României pe propriul stadion. Hotărâtă să se joace la Braşov, calificarea „stegarilor” în finala Cupei putea fi întruchiparea visului a generaţii şi generaţii de „stegari”, iar în aprilie urma să aibă loc prima încercare de atingere a acestui vis.

Pe 21 aprilie, 300 de suporteri „stegari” însoţesc echipa de sub Tâmpa în duelul din Capitală cu Steaua, echipă care la începutul lunii martie fusese dezmembrată, fotbalistic vorbind, de „Diavolii Tâmpei” cu 3 la 0. Acum, însă, datele problemei erau altele. Cu un antrenor nou, Sorin Cârțu, şi un un joc în creştere, Steaua nu mai părea chiar o victimă sigură. Totuşi, am mers acolo să visăm că se poate şi că nimic nu ne poate opri să jucăm finala Cupei chiar pe terenul nostru. Meciul a fost încrâncenat şi s-a încheiat cu un 0-0 care lăsa şanse egale de calificare ambelor echipe în returul ce urma în mai puţin de o lună.

La trei zile după meciul din Bucureşti, în prima zi de Paşte, „stegarii” luau drumul Olteniei pentru meciul cu Universitatea Craiova, echipă pentru care victoria în meciul cu noi era unica soluţie dacă „juveţii” voiau să mai spere la rămânerea în elită. După ce arbitrul ne refuză cu penalty clar ca lacrima în prima repriză şi ne anulează un gol valabil, oltenii deschid scorul spre finalul reprizei. După pauză ai noştri lansează ofensiva generală şi în doar câteva minute întorc scorul prin golurile reuşite de Di Stefano şi Adi Rusu. Victorie „stegară” în Bănie cu 2-1 şi craiovenii sunt deja îngropaţi până la gât.

Prin succesul cu 1-0, gol Hadnagy, în faţa Victoriei Brăneşti pe propriul teren, îndeplinim din punct de vedere matematic obiectivul salvării de la retrogradare iar fiesta „stegară” poate începe.

MAI

Salvaţi de la retrogradare, finalul sezonului mai avea un singur meci cu miză pentru „stegari”: returul cu Steaua din semifinalele Cupei României. Şi încă ce miză! Cine câştigă se califică în finala Cupei, iar pentru noi succesul era cu atât mai important cu cât  finala urma să se joace chiar pe terenul nostru.

După drama vasluiană din primăvara trecută simţeam cu toţii că asta e clipă noastră, că momentul nostru de a străluci şi a da peste cap calculele (şi preferinţele) „specialiştilor” sosise în sfârşit. „Silviu Ploeşteanu” geme de spectatori blindaţi în galben şi negru cărora parcă nici nu le vine să creadă ce fericire pot trăi peste două ore. Foste glorii din istoria clubului sunt premiate în ovaţiile unui întreg stadion după care urmează fluierul arbitrului şi începe meciul. Explozia de bucurie la golul din penalty prin care căpitanul Robert Ilyeş a deschis scorul a răsunat din Bartolomeu până în Centrul Vechi şi cu cât minutele treceau, cu atât visul unor generaţii părea tot mai tangibil. Eram însă naivi. Nu ştiam că, de fapt, cu cât minutele treceau, cu atât ne apropiam mai mult de cea mai mare dramă din istoria noastră. E minutul 86, mingea ajunge la Dică, apărătorii „stegari” întârzie ieşirea la blocaj şi şutul stelistului zguduide plasa lui Marc cu un zgomot atât de tare încât spulberă starea de visare ce cuprinsese întregul oraş. E 1-1, FC Braşov este eliminată.

Pe 15 mai, atmosferă de doliu la meciul cu Pandurii Târgu Jiu câştigat de ai noştri cu 3-2, ocazie cu care consemnăm şi ultimul joc pe iarba de acasă a lui Robert Ilyeş, căpitanul echipei din 2007, şi unul dintre cei mai reprezentativi jucători din istoria noastră recentă.

IUNIE

Luna începe într-o notă tristă, continuând parcă firul epic sumbru început în mai. Astfel, fostul jucător şi antrenor „stegar”, Ioan „Foca” Alecu decedează pe 8 Iunie.

Pe 17  i-am susţinut pe juniorii „stegari”, grupa 1994/95 în încercarea lor de a se califica în finala Campionatului Naţional, dar încercarea lor a a fost în van, dinamoviştii bucureşteni reuşind să obţină prim-planul. Chiar şi aşa, tinerii „stegari” au câştigat finala mică.

IULIE

După nişte conflicte cu patronul echipei privind transferurile şi filosofia de abordare a noului sezon, portughezul Antonio Conceicao păreseşte banca tehnică a Steagului, după un retur în care reuşise să imprime echipei un joc foarte estetic. „Naşul” Isăilă preia frâiele echipei şi în el ne punem toate speranţele pentru menţinerea în „A”.

Pe 15 este lansat „Basmul de la Braşov”, un fel de călătorie prin trecutul şi… prezentul acestui club. De fapt, un fel de reamintire că spiritul Steagului este etern. Drept dovadă stă aniversarea lui Tata Ucu, care peste numai o zi, 16 iulie, a împlinit 85 de ani. Din ’59 este la echipă.

Pe 25 începe noul sezon de campionat în care jucăm acasă la… Târgu Mureş. Suspendarea propriului teren a venit din cauza folosirii materialelor pirotehnice la meciul cu Steaua din returul Cupei. Eium Mitică de la Ligă! „Stegarii” bat Mediaşul european cu 2-1, printr-un gol venit în ultima secundă a meciului.

AUGUST

Am fost în vacanţă, aşa că am cam pierdut desăşurarea evenimentelor sub Tâmpa. Totuşi, avem preţ de câteva etape un antrenor nou, spaniolul Jose Murcia, însă acesta nu reuşeşte să se impună la echipă, invocând nişte motive personale pentru a părăsi clubul.

SEPTEMBRIE

Uluitoarea colecţie „anii 1960” a fotografului Szabo Sandor vede lumina online-ului. Pe 18 septembrie aflăm că echipa, în persoana lui Mario Felgueiras, are un portar mare de tot. Acesta a pus toate zăvoarele peste poarta sa în meciul cu Petrolul, iar golul veteranului Buga s-a dovedit suficient pentru ca victoria să ne aparţină. Fără cel poreclit „Super” Mario, 1-5 sau 1-6 ar fi fost scorul corect al confruntării cu „găzarii”.

Peste câteva zile, pe 21, ne pregăteam să intrăm iar în starea de visare indusă de Cupa României. Am intrat, însă, destul de greu, Bacăul ducându-ne spre nişte prelungiri pe care nu le doream, însă graţie lui Buga (golul 50 all-time pentru Steagu’ ) şi Machado (gol la debut), calificarea în optimi a fost a noastră.

OCTOMBRIE

A fost o lună a trăirilor intense şi extreme. La meciul cu Ceahlăul de pe teren propriu, un suporter „stegar” intră pe terenul de joc pentru a-i pune un fular la gât decarului braşovean Alexandru Chipciu. Pe 13, într-o zi de joi, „stegarii” rezistă în 9 ofensivei Pandurilor lui Grigoraş, chiar la Târgu Jiu, şi ratează şansa calificării în sferturile Cupei în chiar ultimul minut de joc regulamentar. Reduta de sub Tâmpa îşi ţine adversarul în corzi şi în prelungiri, totul urmând să se decidă la penalty-uri. Însă nu a fost o nouă frumoasă poveste braşoveană cu iz de romanţă, ci mai degrabă o înşiruire tragi-comică de evenimente, ţinând cont că trei dintre pilonii de bază ai echipei, Chipciu, Cristescu şi Ionescu ratează de la punctul cu var, toţi trei expediind balonul peste transversală. Visul Cupei e pus în aşteptare.

NOIEMBRIE

Începutul de lună aduce o nouă schimbare de antrenor, Daniel Isăilă fiind demis după eşecul din ultima zi a lui octombrie, 1-2 cu CFR Cluj, în locul său fiind instalat Marius Şumudică, care a avut „harul” de împărţi în două lumea „stegară”: cei care în plac şi cei care nu.

Debutul noului antrenor a fost dezastruos, echipa pierzând la Sibiu cu 1-2 un meci ce trebuie neapărat câştigat, mai ales că era cu una din contracandidatele directe la evitarea ligii secunde. Pe lângă înfrângere, nici jocul echipei, care în ultimele etape (cu U Cluj, Dinamo şi CFR Cluj) începea să dea semne de revenire, nu a fost unul acceptabil, „haos” fiind cuvântul care descrie cel mai bine evoluţia braşovenilor în acel meci.

Pe 15, „stegarii” şi oaspeţii lor de la Sibiu şi Bucureşti au comemorat cei 24 de ani care au trecut de la revolta anti-comunistă din oraş printr-un marş pe Bulevardul 15 Noiembrie. În aceeaşi zi, clubul aniversa 50 de ani de la câştigarea Cupei Balcanice Intercluburi, primul trofeu internaţional cucerit de o echipă românească, însă evenimentul a trecut într-o linişte deplină.

Pe 16, vestea morţii legendarului lider de galerie, Aurel Fătu (Lătrău), se propagă precum o undă de şoc în lumea „stegară”. La următorul meci de acasă, cu CS Mioveni (4-0), un moment de reculegere şi două mesaje de rămas bun ale suporterilor l-au însoţit pe Lătrău spre întâlnirea lui ceilalţi mari „stegari” care au plecat din lumea asta.

DECEMBRIE

Pe 3, echipa învinge Astra cu 2-0 şi se pare că mâna lui Şumudică începe să se vadă în jocul echipei. Totuşi, o părere fermă în acest sens vom putea da abia în retur.

Egalurile de Tg. Mureş (0-0) şi Mediaş (1-1) pun capăt meciurilor pe 2011.

Între 9 şi 11 decembrie, suporterii „stegari” au organizat cea de-a treia ediţie a Turneului „Ibrahim Dossey”, una dintre cele mai reuşite ediţii ale evenimentului.

Sărbători Fericite tuturor şi să ne revedem cu bine în 2012! Hai Steagu’ !

---