Dacă nu e video, măcăr să fie foto. Știu, știu, probabil mulți v-ați entuziasmat atunci când ați citit titlul și vă gândeați că după 11 ani (parcă nu-mi vine a cred că au trecut atâţia ani) o să revedeți unul dintre cele mai frumoase goluri reușite vreodată pe stadioanele românești.
Până la recuperarea video a unui gol cu valoare de tezaur pentru noi „stegarii”, priviţi până vă săturaţi fotografia de mai jos.
Din dreptul său, mingea avea să devină una cu plasa spre bucuria unui stadion plin până la refuz. sursa: stelisti.ro
Susţinere blog
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.
€1,00
La Stegaru' 
Golul asta nu l-am vazut nici pana in ziua de azi 😦
Se nimerise sa fiu la bunici unde nu aveam bucuria unui televizor, insa chiar si asa, nu m-am dezlipit de radio pe toata durata partidei, ascultand si traind meciul la intensitate maxima. „GooooooL-ul” lui Ilie Dobre si elementele prin care descria reusita imi amintesc „vizual” de reusita lui Emerich. Nu o sa il uit pe un prieten de atunci cum a venit a doua zi la mine sa imi spuna ca din acel moment el este fan FC Brasov, ca el asa ceva nu a mai vazut, atat prin gol cat si prin jocul prestat de galben-negri. De notat este faptul ca el se afla la cateva sute de km de Brasov, neavand tangente cu acest oras si fiind suporter stelist 🙂
Daca nu ma insel, meciul cred ca a fost transmis de PRO TV pe atunci. O inregistrare a acelui gol m-ar face extrem de fericit. Hai Razvane, stiu ca poti! Asta ne mai lipseste 🙂
Golul lui Vascko din acel meci cu Steaua l-am trait pe stadion. Dupa ce mingea a scuturat plasa au fost cateva fractiuni de secunda in care ni s-a taiat respiratia, secvente de admiratie paralizanta, Inainte ca tot stadionul sa izbucneasca in urale.
As vrea sa mai amintesc un alt gol de legenda marcat de stegari.Era editia 1980-1981, prima de dupa repromovare. Jucam acasa cu Dinamo, cea mai antipatizata echipa a acelor ani.Un astfel de meci declansa in randul jucatorilor si suporterilor brasoveni ambitii si orgolii extraordinare, fara corespondent in ziua de azi. Ne apropiam de finalul meciului si stegarii, dupa un joc entuziasmant, conduceau cu 2-1.Dar „cireasa de pe tort” a victoriei cu scorul final 3-1 a pus-o Vasile Benta cu un gol de poveste, direct din corner ! Se intampla la poarta dinspre Autogara, iar cornerul l-a executat de pe partea cu tribuna a II-a.Eu stateam la T1,sus, chiar in prelungirea liniei de poarta. Benta a executat cu efect, migea a luat o traiectorie ozenistica si s-a oprit, fara sa fie atinsa de nimeni, in vinclu opus al portii dinamoviste.Cred ca este golul pe care il vizualizez cel mai clar in memorie, chiar si dupa atatia ani.A fost cea mai fericita balistica traita pana atunci.
Imagini de la acel meci, inclusiv acest gol, apar si pe dvd-ul ” Steagul Rosu – Anii de glorie „
Imi amintesc si eu mo(nu)mentul Benta… Eu eram student in anul trei la Bucuresti, si cu greu am reusit sa ii coinving pe niste veri ai sotiei mele (well, prietena mea de atunci) sa renunte la serialul de pe programul I (cred ca Onedin?!) si sa ma lase pe mine sa vad meciul. Sigur, eram in vizita la prieteni nestegomani, cu tot ce implica asta: discutii despre altceva, mimarea atentiei la discutie, ceva pe masuta din fata canapelei, foarte des intrebarea „Mai e mult din meciul ala?” si cateva priviri incarcate de repros din partea prietnei mele ca sacrificam nu numai pe Onedin, ci si o posibila plimbare prin parc, stiti cum e, ca tinerii.
1-0, 2-0 … ceva exclamatii de simpatie la scurtele mele manifestari de entuziasm, o prefacuta compasiune la 2-1 si deja pregatirea pentru parc cand tipetele mele au ingrozit tot cartierul Titan. Benta l-a pacalit pe Speriatu (si pe toti privitorii, suporteri stegari sau nu), cu un gol …. corner de pe coltul terenului dinspre statia lui 16 (de atunci), un portar mirat ca mai traieste, mingea se strecoara peste bratele lui si loveste bara indepartata, apoi se opreste in poarta.
In clipele alea ramasesem singur in fata televizorului, verii si verisoara lor erau in alta incapere. Au navalit ca pompierii ca sa ma salveze, dar nu mai era nimic de facut.
In legatura cu golul lui Vascko, am pe undeva ziarul de a doua zi cu poza respectiva, dar meciul nu l-am vazut in direct. Nu inseamna ca sunt mai putin mandru de el!
Pt Marius: Meştere, înseamnă că o să fi printre cei fericiţi oameni din galaxie când o să vezi golul acela. Crede-mă, ţi se va tăia răsuflare şi, cine ştie, poate o să începi şi tu să ţipi „gol” ca Ilie Dobre :))) Încerc să văd cum putem face rost de un rezumat, dar nu promit nimic. Apropo, prietenul tău a rămas „stegar” sau a revenit la Steaua după ce s-a lămurit că nu e treabă uşoară să fi suporter „stegar”? :))
Pt Adi: Aşadar, cred că nu greşim dacă numim golurile stimabililor Benţa şi Vascko printre cele mai frumoase marcate în istoria de 75 de ani a clubului. Eşti un fericit că le-ai văzut la faţa locului pe amândouă.
Pt Mihai Petrescu: Aşa de mult îmi place când de la un singur se descoperă o gamă întreagă de poveşti. Pe lângă povestea golului există şi povestea din spatele golului, a felului în care fiecare a trăit golul. Apropo, cum a decurs plimbarea din parc după meci? 😀
P.S. dacă reuşiţi să găsiţi acel ziar ar fi nemaipomenit.
apropos de meciul si de golul acela: daca nu ma insel la golul lor de 2-2 a venit spurcatul de Trica (care tocmai egalase) la tribuna a doua, cu degetul in dreptul gurii sugerandu-ne sa facem liniste (sssssssstttttttt).Dupa ce a marcat vasko golul acela fabulos, l-am strigat si noi pe Trica facnadu-i acelasi gest.
Eram chiar in spatele porti la acel gol 🙂 ce atmosfera era inainte pe stadion, tin minte ca luam sulurile de hartie de la casele de marcat si le aruncam cat ma tineau mainile de tare 🙂