Zăpada asta proaspăt căzută peste Brașov, care dă o estetică frumoasă crengilor goale ale copacilor mă duce cu gândul la o zi anume. Era o zi de noiembrie, 10 mai exact, dar ziceai că e aproape iarnă. Aburi groşi ieşeau pe nări şi pe gură şi te chinuiai să-ţi ţi echilibrul pe gheaţa proaspăt formată pe trotuarele din oraş. Meciul începea la 11 şi ne „deplasam” în Tractorul pentru meciul cu Forex.

Ninsese atunci cam cum a nins acum prin Braşov iar meciul a început cu întârziere pentru că terenul trebuia degajat, cât de cât, de zăpada căzută peste noapte. Tribunele erau arhipline, vreo 3500 de spectatori dorind să vadă care dintre cele două echipe ale urbei îşi vor revendica superioritatea. Când meciul a început, părţi însemnate din teren erau încă acoperite cu zăpadă dar, dat fiind că tuşele erau în regulă, cei 22 de fotbalişti puteau fugări băşica liniştiţi.

Şi am bătut cu 1-0. Însă, am reuşit să pierd unicul gol din unica victorie în campionat reuşită în faţa Forexului. La pauză tabela era albă, nu de la zăpadă ci din lipsa golurilor. Ca să ne mai dregem vocile niţel, am fost cu nişte prieteni la un magazin de lângă stadion pentru a achiziţiona un „încălzitor”. După ce l-am consumat feriţi de atenţia forţelor de ordine în parc, ne-am îndreptat spre stadion. Am intrat pe poarta din cărămidă roşie a stadionului Tractorul şi, în timp ce ne aflam în parcare, am văzut cum tot stadionul s-a ridicat în picioare, am auzit freamătul speranţei apoi, dintr-o dată, mii de mâini loveau cu bucurie norii cerului într-un „goool” prelungit ce nu-l voi uita vreodată. Nu vă mint când scriu că a fost una dintre cele mai frumoase scene la care am asistat vreodată. Alţi întârziaţi la reluarea reprizei ţopăiau şi se îmbrăţişau fericiţi în parcarea stadionului.

SUS: Tribuna I a stadionului „Tractorul” aproape plină cu jumătate de oră înainte de startul meciului. Pe gazon, „stegarii” se încălzesc sub comanda secundului Daniel Isăilă. Avându-l pe R. Lucescu (despre care atunci încă se credea că va ajunge un mare antrenor), având un grup de veterani ai Ligii 1, precum Şandor, Ilyeş, Senin, B. Nicolae sau Eugen Nae şi nişte tineri în vervă, precum Roman, Sburlea şi Cristescu, victoria părea o simplă formalitate pentru Steagu’. N-a fo’ deloc aşa.

JOS: La Tribuna a II-a, galeria „stegară” se încălzeşte cântând, în vreme ce terenul este curăţat de zăpadă.

Cele două echipe ies de la vestiare. "Stegarii", în negru, sunt conduşi pe teren de căpitanul Robert Ilyeş.

SUS: galeria „stegară” a lansat foarte mult confetti la începutul meciului şi a afişat un mesaj pe care se putea citi: „Împotriva Fotbalului Modern”.

JOS: legenda vie din echipa Steagului, Marcel Şandor, care vreme de şapte ani şi jumătate a îmbrăcat tricoul cu nr. 8, dând aici indicaţii colegilor săi.

Golul a fost reuşit de Sabrin Sburlea, în minutul 53. Iată cum descrie „Transilvania Expres” din 12 noiembrie 2007 golul victoriei: „Şutul imprecis tras de Paolo Adriano în minutul 50 a prefaţat unicul gol al partidei înscris de Sburlea după o fază frumos lucrată de „galben-negrii”, care au fost ajutaţi şi de gafa de neiertat a lui Tufişi: Voicu şi Sburlea s-au distrat pe partea dreaptă a atacului oaspeţilor, mingea a poposit la Şandor, al cărui şut deviat de un fundaş advers (n.a. aşa se explică freamătul de speranţă al tribunei ce l-am auzit din parcare) a ajuns la juniorul „stegarilor”, care a marcat simplu din interiorul careului de 6 metri.”

SUS. Bucurie „stegară” după reuşita lui Sburlea (nr. 21).

JOS. La sfârşitul meciului jucătorii au celebrat victoria împreună cu suporterii.

Din cei prezinţi atunci pe gard, astăzi la echipă se mai află doar Cristi Ionescu, purtătorul tricoului cu nr. 7.

Şi, pentru că tot zicea Marius la fotografia reuşitei din foarfecă a lui Vascko că el n-a văzut gol nici până în ziua de azi, mărturisesc că nici eu n-am văzut până în ziua de azi golul lui Sburlea din meciul cu Forex.