Graţie minunatului site numit okazii.ro şi a minunaţilor oameni care scot acolo la vânzare sau licitaţie tot felul de lucruri „antice” despre Steagu’, colecţia mea galben-neagră creşte frumos. Nu zic că n-aş avea şi eu vreun merit. La urma urmei, să scormoneşti adânc, căutând ceva ce speri să găseşti denotă o anumită perseverenţă.

Astfel, pentru 20 de lei (taxe poştale incluse), am reuşit să intru în posesia revistei „SPORT”, numărul din noiembrie 1965. Un confrate „stegar”, Jeno Szasz pe numele lui, mi-a trimis mai demult varianta electronică a revistei, din care v-am mai spicuit oareşce lucruri de-a lungul vremii. Iată mai jos o imagine cu varianta „print” a acestei reviste.

Sub titlul „Caleidoscop braşovean” se află un scurt interviu cu creatorul Steagului Roşu, regretatul Silviu Ploeşteanu. Ştiţi ce vă ziceam într-un alt articol despre Ploeşteanu, că acesta detesta să fie numit „tovarăş”? spunând că „m-am născut un domn şi aşa voi rămâne toată viaţa”. Ei bine, având cunoştinţă de acest lucru, iată cum începe interviul reporterul de atunci.

„Rep.: Ce e nou, meştere?

S.P.: Noul e pe drum…

Rep.: Adică?

S.P.: În ultima vreme echipa noastră e în declin. Unele angrenaje s-au uzat, altele au slăbit. Şi cum soluţiile de moment aduc doar satisfacţii de moment, am pornit la o treabă serioasă, care va aduce rezultate în timp. N-aş vrea să se înţeleagă că toţi jucătorii echipei de astăzi şi-au încheiat cariera sportivă. Dimpotrivă. Sînt convins că Pescaru, Năftănăilă, Gane şi… Necula – ca să dau doar cîteva exemple – pot progresa mult. Dar, baza echipei noastre de mîine o constituie munca extensivă şi intensivă de pregătire a tineretului. Avem o foarte bună echipă de juniori, de care se ocupă – în special – fostul „stegar” Hidişan, ajutat de colaboratorul meu Proca. Sper că în foarte scurt timp numele unui Rotaru (8), Petruţ (5), Găinaru (7 sau 11), Lazăr (4) sau Kadar (5) să se impună atenţiei. Iar dacă mă gândesc la cei foarte mici, ca de pildă Porumbiţă (născut în 1953), îmi dau seama că numai de noi depinde ca aceste talente reale să facă din Steagul Roşu o echipă a regiunii Braşov.

Rep.: Cititorii noştri ar dori o explicaţie pentru înfrîngerea în jocul cu Petrolul, pe teren propriu (0-2).

S.P.: A fost o înfrângere psihologică. Ne-a învins în primul rînd propriul nostru mit… al invincibilităţii pe teren propriu! În al doilea rînd – subestimarea adversarului după jocul bun cu Craiova…

În al treilea rând – valoarea certă a Petrolului… Nu-mi aduc aminte ca în ultimii zece ani o echipă să fi jucat atît de bine la Braşov… Îi felicit încă o dată pe jucătorii ploieşteni.”

Prima şi prima dată, vreau să vă zic că m-a bufnit râsul când am citit „ce e nou, meştere?”, gândindu-mă la faptul că apelativul „meştere” îl folosim destul de intens de vreo câţiva ani noi între noi. De fapt, şi mai tare îmi venea să râd pentru că în mintea mea citeam „ce e nou, meştere?” cu vocea lui Năiţă, şi mi se părea de-a dreptul hilară alăturarea lui Năiţă cu Silviu Ploeşteanu.

Lăsând la o parte glumele (pe care oricum doar băieţii din galerie le vor înţelege), observaţi încă odată ceea ce vă ziceam la început: faptul că reporterul a evitat abil folosirea sintagmei „tovarăş”, „domn” fiind un cuvânt… hai să spunem care nu prea era la modă în vechiul regim. De altfel, o să vă mai ofer spre lecturare zilele astea un interviu, selectat din colecţia de caiete a domnului Vasile Sala, în care discuţia cu Emanoil Haşoti, fosta extremă a Steagului, la ora interviului antrenor la Farul, alunecă spre Silviu Ploeşteanu. Credeţi-mă, e de-a dreptul delicios felul în care fostul „stegar” zice ce zice, dar nicicum nu-l numeşte „tovarăş” pe Silviu Ploeşteanu.

Trecând mai departe, observaţi, rogu-vă, încă o chestie: „… soluţiile de moment aduc doar satisfacţii de moment”. Vorbele rostite în noiembrie 1965 par mai actuale ca niciodată în fotbalului mileniului trei şi se potrivesc ca o mănuşă Steagului din prezent, care în vreo trei sezoane a schimbat atâţia jucători cam câţi a schimbat Ploeşteanu în 20 de ani de carieră. „Soluţiile de moment aduc doar satisfacţii de moment” – iată o interesantă temă de reflecţie pentru conducerea tehnică şi administrativă a Steagului, când încearcă cu disperare să aducă jucători de pe toate meridianele, doar doar ne-om salva şi anul ăsta de la retrogradare.