O fotografie cu nişte băieţi. Nişte „stegari” în sensul pur al cuvântului. Băieţi din popor, care au înghiţit şi miros de uzină, dar şi parfumul gazonului de mai. „Stegari” care împărţeau la Cerbul sau Aro o sticlă de vin cu alţi „stegari”. Băieţi care n-au mânjit tricoul ăla simplu, făcut la Arad, decât cu noroiul terenului. Frumoşi băieţi!
Gyorffy e în echipă, Năftănăilă încă trăieşte, Ploeşteanu e tot el antrenor. Înseamnă că fotografia e de prin primăvara târzie a anului 1966, posibil începutul de sezon 1966/67. „Stegarii” poartă tricouri de culoare albastră cu o dungă albă şi şorturi albe. Pe fundal se poate observa cum a început extinderea Stadionului „Tineretului”.
Rândul de sus: Nicolae Proca, Laurian Taus, Mihai Ivăncescu, Nicolae Pescaru, Ion „Foca” Alecu, „Cucu” Jenei”, „Lulu” Năftănăilă, Nicolae Campo, Silviu Ploeşteanu.
Rândul de jos: ?, Nicolae Selymesi, Dorin Călin Gane, Stere „Baronul” Adamache, Marcel Goran (?) , „Buţi” Gyorffy”.
Iata una din cele mai frumoase fotografii ale stegarilor, din cate am vazut. Privindu-i pe fiecare in parte si pe toti laolalta, ti se pune un nod in gat la gandul ca atmosfera de atunci nu va mai fi niciodata. Valoarea se mai poate cumpara azi, dar spiritul nu ! Priviti chipurile a trei dintre marii disparuti prematur, Ivancescu, Naftanaila si Adamache. Cu totii zambesc, transmitandu-ne mesajul ca Steagul Rosu este un spatiu divin si nu doar un loc de munca.
De azi am un nou wallpaper!
Ce mai face dl doctor Taus?
În continuare alături de echipă pe banca tehnică. Am înţeles că e în curs de a lansa un volum de memorii.
Ultima data am vorbit cu domnia sa in 2006, cand de fapt il cautam pe tizul si nepotul lui, doctor si el, la Judetean. Seniorul era prieten cu taticul meu, iar tanarul e coleg de promotie cu mine la Mesota.
Prin 69 sau 70 am facut gimnastica medicala sub indrumarea dlui doctor senior la policlinica 1, adica cea de langa Saguna, devenita mai apoi spital de Dermato, acum nu mai stiu ce e acolo.
Daca afli la timp de cartea aia poate ma anunti/ajuti sa o obtin si eu. Cred ca e o carte de istorie a echipei noastre de fotbal.
Calin Gane, nu Dorin….mi-a fost profesor de romana.