Când eram mic desenasem la mijlocul unui caiet de mate, pe cele două foi cu pătrăţele, echipa Steagului într-o dispunere aproximativă pe terenul de joc. În marginea din stânga , poarta noastră. În faţa ei, slab şi lung depăşind cadrul porţii, Gicu Clipa prinzând o minge cu mâinile întinse până în partea de sus a caietului. La poarta cealaltă, Paraschivescu lovea mingea cu capul, trimiţând-o la vinclu. Evident, nici atunci nu se juca cu două mingi. Ceilalţi jucători erau mai statici. Mai importantă era însă tabela de marcaj, pe care din lipsă de spaţiu o pusesem la mijlocul tribunei a doua. Străjuită de doi plopi, arăta scorul perfect: Steagul Roşu – Oaspeţi 5-0.
Azi am descoperit pe facebook un desen care mi-a confirmat că, indiferent de generaţie, copilăria e la fel. Inocentă şi pură.
Iată varianta FC Braşov- dictando- 2013.