Mai sunt câteva ore până la meci, cam vreo 3, şi tot caut motive să nu mă duc. Amuzantă treabă. Când eram puşti nu ştiam cum naiba să-l conving pe taică-miu să mă mai ducă la stadion, acuma stau singur cuc şi mă întreb „pentru cine? pentru ce?”. Imnul care vă răsuna la începutul meciului în faţa a 6000 de scaune de plastic şi a 100-200 de spectatori va fi cel mai ironic lucru auzit în această luni seară pe toată suprafaţa planetei.
Încerc să dau vina pe televiziuni pentru că au programat un meci de fotbal în decembrie la ora 21 într-o zi de luni şi să nu mă duc. Mi-e dor de un meci jucat sâmbătă sau duminică după prânz. Încerc să fiu mai mai sictirit decât sunt deja de declaraţii de genul „jucătorii să-şi dea viaţa pe teren ca să salveze turul dezastruos”. Jucaţi pur şi simplu fotbal şi distraţi-vă. Încerc să ridic un zid gros pe care nu l-ar putea penetra nici un milion de bombe atomice între ce înseamnă Steagu’ şi chestia asta urâtă de acum care se ascunde după o siglă şi nişte culori ale naibii de faine.
Şi tot pun cărămizi şi găsesc o mie de motive pentru care merită să-mi bag piciorul în el de meci, dar probabil că fularul m-ar strânge de gât în somn dacă nu-l duc pe stadion diseară.
La Stegaru' 
Bine (ți)-ai revenit, Răzvan:)
Citindu-ți articolul și uitându-mă la umilința de aseară, mi-am adus aminte de ceva.
În 1975, puști fiind, îl rugam și eu pe tata să mă ducă la meci. Era începutul lui decembrie, iar Steagu intalnea pe SN (Santierul Naval) Oltenita în ultima etapa a returului primului sezon de suferință în B.
Inițial, nici n-a vrut să audă de așa ceva..cum să mergi la meci în plină iarnă. Era, într-adevăr, frig, iar cu câteva zile înainte se așternuse un strat consistent de zăpadă.
Insistențele au dat roade și l-am convins până la urmă să mergem.
Terenul înghețat și alunecos, iar Steagu juca în mult îndrăgitele tricouri cu dungi. Majoritatea jucîtorilor purtau mănuși și toți aveau între jambiere și șort pielea roșie de la Revulsin. Bătuse Steagul cu 2-0.
Deci condițiile meteo oarecum asemănătoare cu cele de ieri seară.
Cu toate că acel meci s-a jucat duminică dimineața la ora 11 și nu a fost transmis la televizor, tribunele erau totuși destul de populate în comparație cu imaginea dezolantă de aseară a stadionului Tineretului. Au fost cam 5-6 mii de spectatori în condițiile în care înainte de acel meci Steagul Roșu era pe un loc 5 în clasamentul seriei a II-a a diviziei B, care nu-i făcea nicidecum cinste unei echipe care în urmă cu un an juca în cupa UEFA.
Răzvan, poate cauți puțin prin arhivă….am mai încasat vreodată 5 boabe acasă? O fi vreun nou record negativ?
Zilnic , de doua sau chiar trei ori intram pe blog sa vad daca mai apare ceva nou… Stiam ca pe partea cealalta la fel fac mai multi. Nimeni nu rupea linistea ce s-a asternut in sufletele stegarilor. Simteam de parca Steagu’ e in perfuzii iar noi stam la capataiul lui resemnati. Imi este rusine …. nu de echipa de club, ci de mine insumi. Tare as vrea ca echipa asta sa aiba macar o mie de Razvani. Tot RESPECT-ul pentru cei care au fost in tribuna. HAI STEAGU ‘ ca se poate, va veni primavara si ne vom salva de la retrogradare. Trebuie sa recunoastem echipa este subtire dar un suflu nou ne poate salva.
Salut, Sasule! Bine v-am regăsit!
Amintirea ta pare ruptă dintr-un univers paralel. 5-6 mii la un meci de B în decembrie… mda, Braşovul, singurul mod în care s-ar mai strânge atâţia oameni pe „Silviu Ploeşteanu” în decembrie ar fi ca într-un an aprinderea bradului de Crăciun să aibă loc pe stadion.
Am căutat prin arhivă şi a ieşit ultimul pseudo-articol. Deci, da, nou record negativ.
@Laci: Scuze pt perioada de inactivitate, dar nu mi-erau nici inima şi nici mintea la scris, chit că idei mai mişunau aşa prin cap. Eu nici nu ştiu dacă să-mi doresc salvarea de la retrogradare, ori să picăm în B şi poate reuşim de acolo să construim ceva serios, deşi mi-e că odată picaţi, prafu’ se alege de tot. C’est la vie, tot mai puţini…