Acest  marş al tăcerii, iniţiat de Csaba Gyorffy, ar putea fi un moment de solidaritate stegară, generaţii diferite, jucători, suporteri.  Pentru actuala structură a clubului, el vine cam în ceasul al 13-lea, falimentul fiind inevitabil. Miza este ce va urma după 3 august.  Se zice că marşul ar trebui să sensibilizeze opinia publică şi autorităţile asupra situaţiei disperate a clubului. Opinia publică cunoaşte situaţia şi , în afara celor care au mai venit la stadion şi a altor stegari nostalgici din ţară sau din străinătate, nimeni n-a vărsat o lacrimă. Autorităţi înseamnă politicieni. Cât timp, în campania recentă subiectul FC Braşov nici n-a mai constituit o temă electorală, mă îndoiesc că administraţia locală (municipală sau judeţeană) ar avea ca prioritate pe ordinea de zi salvarea clubului stegar. Pe de altă parte, mediul de afaceri se arată şi el foarte reticent. În afara eternelor tatonări cu Simon Maurer ( a cărui sponsorizare adăugată finanţării venite de la Dochiţa a fost totuşi esenţială în parcurgerea ultimului sezon), rămase şi ele în stand-by, nimeni nu se arată interesat de a prelua echipa acum sau după declararea falimentului.

Ce se poate face? Un marş civilizat, cu o participare cât mai numeroasă (aduceţi-vă prietenii, copiii!), concretizat cu un mesaj clar. Braşovul are nevoie de o echipă de prim-plan care să hrănească orgoliul braşovenilor, o echipă despre care să se vorbească cu respect şi care să contribuie la imaginea acestui oraş. Iar această echipă nu poate fi decât Steagul Roşu, cea care are deja 80 de ani în spate.

Cum vom reuşi să ţinem echipa în viaţă, chiar şi pornind de la zero, este greu de spus. Totul depinde de găsirea surselor de finanţare.

Totuşi ceva putem să cerem primăriei, doar sunt şi banii noştrii acolo. Precum statele care, aflate în dificultate, îşi pun tezaurul la adăpost, aşa ar trebui şi Primăria să liciteze pentru achiziţionarea palmaresului, culorilor şi emblemei clubului. Este un mod prin care comunitatea conservă munca şi tradiţia de opt decenii a mai multor generaţii. Ulterior, Primăria poate da palmaresul unui eventual investitor la club, dar în custodie şi cu nişte clauze foarte precise. Sistemul nu este o noutate, el se aplică la Cluj, în cazul Universităţii.

Să sperăm că , până la urmă, lucrurile vor ieşi bine şi, mai devreme sau mai târziu, ne vom întâlni iarăşi în tribunele de la Tineretului, cu aceleaşi fulare galben-negru. Hai Steagu’!

#steagunumoare