Curcanii de celuloză ai Zărneştilor s-au baricadat în zăpadă şi au încercat să ne facă pe contre, dar fie s-au împiedicat în momentul oportun şutului, fie au întârziat şutul, fie Iacob „Pensionarul” a sprintat din poartă ca să le încheie ambiţiile ofensive într-un nor de pulbere albă la marginea careului de şaipe metri.

Nu poţi vorbi despre chestii tactice după un meci jucat pe zăpadă. Dar din tribuna de lemn a stadionului Celuloza partida a părut adesea distractivă. Poverlovici a deschis scorul pentru noi dintr-o fază fixă; iată golul mai jos.

Stan e tipul cu centrarea în careu, „Piciu” Şerban cel cu recentrarea, iar Pove cel cu torpila.

Am pierdut golul gazdelor, fiind la bere lângă stadion (fotbalul fără jandarmi e ca berea cu alcool într-o zi în care soarele blând îţi mângâie obrajii), dar am prins autogolul zărneştenilor, prin care s-a făcut 2-1 pentru noi. Lovitura de cap a lui Sburlea a fost în primă fază respinsă de portar, dar apoi dorinţa prea mare a unuia dintre fundaşi de a îndepărta complet pericolul s-a concluzionat cu o lovitura de cap bine plasată ce a găsit plasa propriei porţi. Ştefan Grigorie a închis tabela stadionului Celuloza finalizând un corner dinspre Piatra Craiului cu capul, pe colţul scurt şi aproape de vinclu.

Ce mi-a plăcut enorm azi a fost faptul că am reuşit să numesc toţi cei unşpe titulari ai Steagului. Cu Stan mi-a fost mai greu, dar l-am ginit şi pe ele până la urmă. În alţi ani, în aceeaşi perioadă, o luam aproape de la zero cu alte feţe şi nume. Băieţii ăştia merită şansa dată de Tribunal prin amânarea falimentului. Ideal ar fi ca în jurul lor să nu mai fie prezente tot felul de lichele, ca până acum, ci doar sufleteşti. Hai, stegaaariii!!!

Şi-acum câteva poze de la meci. Stadionul Celuloza are un vibe britanic combinat cu nişte delăsare românească. De la poarta de intrare, la tribuna de lemn acoperită şi la cabana care adăposteşte vestiarele şi alte birouri, toate zic povestea unei bijuterii neşlefuite.

Masivul Piatra Craiului nu ratează nici un meci.

Tribuna de lemn a stadionul Celuloza este acoperită…

… însă fereala de intemperii este suplinită prin alte pericole şi nelinişti.

Dacă-ţi iţeşti capul în afara tribunei de lemn vei vedea asta.

Dincolo de arcul porţii de intrare pe stadion, numai cerul.

Probabil cea mai demenţială siglă a unei echipe de fotbal româneşti.

Tabela astronomică de marcaj a stadionului Celuloza. Noaptea se numără stelele şi galaxiile din dreptul fiecărei echipe.

Centrul de comandă al stadionului Celuloza. Pe mine m-a dus automat cu gândul la faimosul pavilion de pe Craven Cottage, stadionul londonezlor de la Fulham.

Heia, heia, heia, heia, braşovenii mei hei-hei! Heia, heia, heia, heia, ăştia-s „stegarii” mei! Steagu’ nu moare!

Pensionaru’ Florin Iacob râzând ca în prima tinereţe.

Ioan Şerban (dreapta) meşterind împreună cu Andrei Poverlovici deschiderea scorului încă de la încălzire.

Deşi n-a marcat, sufletul lui Sabrin Sburlea a fost unde trebuie. Adică înjura cu patos după orice ratare.

Puştiul Ştefan Răchişan (dreapta), care a debutat în echipa mare în tur, pe 29 octombrie, a fost unul dintre „stegarii” care s-au remarcat la Zărneşti.

Cătălin Stan – iniţiatorul fazei din care FC Braşov a deschis scorul la Zărneşti.

Poză pentru profilul de Facebook al lui Răchişan.

Iulian Popa – 68 de meciuri şi 8 goluri pentru FC Braşov în toate competiţiile.

Petre Goge, unul dintre oamenii de bază în tur.

Vlad Munteanu refuzând invitaţia adversarului de a merge la derdeluş.

„Ăştia sunt băieţii mei, braşovenii derbedei!”

Şi-acum poza aia bonus cu Şanta.