Când eram mic şi jucam fotbal în faţa blocului, în ştrand, sau pe terenul din şcoală, mereu ziceam că eu sunt Stelea. Mai ştii faza aia când fiecare se anunţa ce fotbalist e? No, chiar dacă la Steagu’ în poartă era Lucescu jr., şi-l chema tot Răzvan şi pe el, eu am continuat să fiu Stelea până a apărut Ibrahim Dossey.

Dă-ţi seama ce bucurie în inimioara mea când în vara lui 2008 adevăratul Bogdan Stelea a ajuns să joace pe cel mai cel dreptunghi verde al Braşovului – stadionul „Silviu Ploeşteanu”! El mergea atunci pe 41 de ani, eu mă pregăteam pentru primul an de facultate. Ce mari crescuserăm amândoi, Bogdane!

Ştiu că destui spun „ce mai caută şi moşul ăsta în fotbal?”, dar mă doare undeva de părerea lor. Dacă mă simt bine, o să joc cât voi putea.

Bogdan Stelea pentru ProSport, 25 iulie 2008

De altfel, o analiză realizată de cotidianul britanic The Telegraph la începutul anului acesta prezintă un lucru de care nu cred c-am fost conştienţi acum aproape zece ani: transferul lui Bogdan Stelea de la Unirea Urziceni la FC Braşov pentru suma de 85 de mii de Lire sterline este cel mai scump transfer din istoria fotbalului mondial pentru un jucător de 40 de ani, vârsta lui Stelea la momentul semnării actelor.

BANI FOLOSIŢI CU CAP

Bogdan Stelea a debutat pentru Steagu’ în chiar prima etapă a sezonului 2008-2009 (26 iulie), în meciul de acasă contra fostei sale echipe, Unirea Urziceni – pentru care menţinuse poarta intactă în 16 din cele 28 de meciuri de Liga 1 ale sezonului precedent.

Aşteptări mari, aşadar. N-a avut prea mult de lucru într-un meci dat la mijlocul terenului şi în care doar fizele fixe ar fi putut decide ceva, cum s-a şi întâmplat de fapt. Cristi Oros a pus capul la un corner bătut de Adrian Senin în prelungirile meciului şi Steagu’ reuşea prima victorie în Liga 1 pe teren propriu după aproape cinci ani (3 noiembrie 2004, 2-1 cu Oţelul). Pentru „Arnold” a fost primul clean sheet al campionatului.

Clubul i-a putut da maxim două rânduri de echipament pentru meciuri, pentru antrenament şi mănuşi. Doar cu astea, fără motocicletă, „Arnold” a intrat într-un singur sezon, ultimul din cariera sa, în istoria Steagului şi, fără s-o ard aiurea, pot spune că şi a fotbalului românesc. Imaginează-ţi dacă avea şi o motocicletă…

Tipul a reuşit la 41 de ani să ţină poarta Braşovului intactă în 13 din cele 23 de meciuri de campionat în care a jucat, primind numai 15 goluri. Patru dintre golurile astea au fost încasate într-un singur meci, ultimul din tur, la FC Timişoara (29 noiembrie 2008), când autogolul lui Voicu deschidea tabela unei înfrângeri cu 0-4.

Singurii un pic mai buni decât el în acel sezon au fost lituanianul Giedrius Arlauskis de la Unirea Urziceni şi Mircea Bornescu de la Universitatea Craiova.

1. Giedrius Arlauskis (21 de ani): 31 de meciuri jucate (30 în Liga 1, 1 în Cupa României), 14 porţi intacte (45,6% din meciuri) – toate în Liga 1, 20 de goluri primite
2. Mircea Bornescu (29 de ani): 33 de meciuri jucate (32 în Liga, 1 în Cupa României), 14 porţi intacte (43,75%) – toate în Liga 1, 29 de goluri primite
3. Bogdan Stelea (41 de ani): 24 de meciuri jucate (23 în Liga 1, 1 în Cupa României), 14 porţi intacte (58.33%) – 13 în Liga 1, 1 în Cupă, 15 goluri primite
4. Robinson Zapata (30 de ani, brazilian, Steaua Bucureşti): 41 de meciuri jucate (33 în Liga 1, 8 în Liga Campionilor), 15 porţi intacte (36,59%) – 13 în Liga 1, 2 în Liga Campionilor, 40 de goluri primite
5. Dušan Kuciak (24 de ani, slovac, FC Vaslui): 38 de meciuri jucate (34 în Liga 1, 4 în Cupa României), 15 porţi intacte (34,21%) – 13 în Liga 1, 2 în Cupa României, 37 de goluri primite
6. Costel Pantilimon (22 de ani, FC Timişoara), 36 de meciuri jucate (31 în Liga 1, 5 în Cupa României), 14 porţi intacte (38,89%) – 12 în Liga 1, 2 în Cupa României, 32 de goluri primite

Conform procentajelor, Bogdan „Arnold” Stelea a fost chiar al 2-lea cel mai bun portar în sezonul 2008-2009 din Liga 1. Deloc rău pentru un Terminator din altă generaţie, comparativ cu noii T-1000.

ARNOLD?

Nu ştiu exact de când a început să fie asemănat cu Arnold Schwarzenegger, actorul principal al filmelor Terminator, Commando sau Predator. Pentru mine, momentul zero e când a scos un tunisian accidentat în cârcă la marginea terenului în ultimul meci din grupe de la Campionatul Mondial Franţa ’98. De atunci am pus semnul egal între Bogdan Stelea şi Terminatorul din partea a doua, Judgement Day, când se întoarce în timp ca să-l salveze pe John Connor şi pe maică-sa.

Embed from Getty Images

„Come with me if you want to live” – Terminator 2: Judgement Day

---

Dar revenind sub Tâmpa. Bogdan Stelea a fost integralist în turul sezonului 2008-2009 din Liga 1, blocând poarta galben-neagră şi pe malul mării, într-un 1-0 contra Farului în şaisprezecimile Cupei României.

Între 22 august şi 15 octombrie 2008 a reuşit şapte meciuri la rând fără gol primit (şase în Liga 1 şi unul în Cupa României) – record al sezonului, personal şi în istoria clubului la nivelul primelor două ligi. Un hattrick, practic!

Cele mai impresionante parade în acea serie le-a avut în deplasarea de la Universitatea Craiova (27 septembrie), când le-a negat oltenilor Michael Baird şi Ovidiu Stoianof golul victoriei printr-o dublă intervenţie de la şase metri în minutul 64. Dar a rămas modest:

A fost un meci cu multe ocazii de gol la ambele porţi. Nu doar eu merit felicitări, ci toată echipa. Este un punct important, câştigat în faţa unei echipe foarte ambiţioase. Poate că am fi meritat mai mult, însă, până la urmă, este bine şi aşa.

Bogdan Stelea în Monitorul Expres din 29 septembrie 2008

Dacă tot am început să te răsfăţ mai devreme cu atâtea procente şi numere, zic să nu ne oprim. Minuuuteee! Câte minute a adunat Bogdan Stelea fără gol primit în poarta Steagului?

Păi e cam aşa: pe 16 august 2008, în minutul 3 al meciului cu Pandurii Târgu Jiu de pe „Silviu Ploeşteanu” primea de la Alexandru Păcurar ultimul gol pentru următoarele (calcule, calcule, calcule)… 797 de minute.

Pe 18 octombrie 2008, în minutul 80 al meciului de la Iaşi cu Poli, paraguayan-ul José Montiel marca în minutul 80 pentru 1-1 şi oprea cronometrul pe recordul lui Bogdan Stelea. Iar în prelungirile meciului „Arnold” oprea victoria ieşeană, scoţând şutul lui Gavatorta din apropierea vinclului. Răzbunare pentru recordul stricat!

Nu este doar meritul meu. Eu fac parte dintr-o echipă organizată, de aceea vă spun că este meritul întregului colectiv începând de la masori, jucători şi până la antrenor. Am o anumită experienţă care mă ajută în momentele decisive ale jocului. Important este că echipele pe care le întâlnim au puţine ocazii la poarta noastră.

Bogdan Stelea via Mediafax pe când încă meşterea la record, 7 octombrie 2008

 

---

Deşi fusese integralist în tur şi blocase poarta galben-neagră în 10 din cele 18 meciuri disputate, returul îl găseşte pe Bogdan Stelea rezerva nou-sositului Dănuţ Coman, transferat la club în decembrie 2008.

Antrenorul „stegar” Răzvan Lucescu a distrus prompt speculaţiile privind retragerea prematură a lui Stelea, „Arnold” fiind de asemenea convins că rolul său în istoria Steagului nu ajunsese la the end.

Eu nu mă bat cu nimeni pentru un loc de titular. Am demonstrat ce pot să fac. Am locul meu în cadrul grupului, iar cel care hotărăşte dacă locul meu este în primul «11», pe banca de rezerve, sau în tribune este Răzvan Lucescu. Pentru mine acest lucru este de ajuns.

Bogdan Stelea via Mediafax, 17 februarie 2009

Primul meci din primăvara anului 2009 pentru Stelea a fost pe 21 martie, la Pandurii Târgu Jiu.

Dani Coman, care nu primise gol în precedentele trei meciuri, a ieşit de pe teren accidentat în minutul 51. Bogdan Stelea s-a remarcat și pe „Tudor Vladimirescu” printr-o dublă intervenţie (ce altceva?) la firul ierbii în faţa „pandurilor” Raskovic şi Simion, păstrând astfel scorul alb până la final.

Etapa următoare Stelea îi lasă iar locul lui Coman, revenirea urmând să aibă loc abia peste o lună la Vaslui, în etapa a 27-a (25 aprilie). În minutul 5 al meciului din Moldova a înregistrat dubla-paradă ca marcă personală la OSIM, fiind rândul lui Gabriel Cînu şi Mike Temwanjera să afle cum e cu disperarea.

Au urmat alte trei meciuri la rând ca titular înainte de a suferi propria accidentare, în minutul 86 al meciului de acasă cu Farul din 8 mai (2-1). A ieşit din poartă pe standing ovation-ul tribunelor, mai ales că în minutul 84 respinsese spectaculos de la rădăcina barei golul egalizator.

„BRAŞOVUL VA OCUPA MEREU UN LOC SPECIAL ÎN SUFLETUL MEU”

Şapte mii de oameni s-au instalat pe „Silviu Ploeşteanu” în ultima etapă a sezonului 2008-2009, pe 10 iunie, când sub Tâmpa a venit FC Timişoara, echipă care încă mai spera la titlu.

Doar că Bogdan Stelea juca ultimul său meci din carieră, aşa că „stegarii” n-aveau de gând să cedeze puncte şi să strice after party-ul de pensionare.

Şi cum altfel să se termine totul dacă nu aşa cum începuse, cu un gol în ultimul minut sub un cer abia scuturat de ploaie? Attila Hadnagy a adus bucuria de data asta, şi dacă după meciul cu Unirea Urziceni explodau curcubee în jurul stadionului, după meciul cu Timişoara bubuiau artificii, cântece şi lacrimi peste gazonul fermecător de verde.

Suporterii, oamenii din oraş, colegii şi antrenorii m-au făcut să ma simt foarte bine la Braşov.

Bogdan Stelea pentru ProSport, 14 iunie 2009

Bogdan Stelea îşi încheiase oficial cariera de jucător, fiind ultimul membru al „Generaţiei de Aur” care agăţa ghetele (şi mănuşile) în cui. Şi când a ieşit de pe teren, a făcut-o cu amintiri proaspete, nimeni nu-l aplauda doar pentru ceea ce făcuse în vremuri puse pe DVR-uri omagiale şi Youtube. „Silviu Ploeşteanu” a spus pe 10 iunie la revedere celui mai bun portar român al ultimelor două sezoane din Liga 1.

---