Orice suporter al cărui sânge e compus şi din globule în culorile echipei preferate îţi va spune că un meci nu începe şi nu se termină la fluierul arbitrului şi nu ţine doar 90 de minute. Cei adevăraţi ştiu despre ce naiba vorbesc şi alte explicaţii sunt inutile.

„Suceava-i în partea aia” – Pinu explicând coordonatele expediţiei la orele 8:46.

Şi nici victoria unui meci nu e adusă doar de goluri. Dar treaba asta e subiectivă, desigur, şi poţi spune că iar vorbesc prostii. „Când m-am întors în vară, nici mingi n-aveam, şi acuma…” mi-a spus Florin Iacob într-o benzinărie după meci, după „şi-acuma…” acesta lăsând să se subînţeleagă determinarea jucătorilor pentru a realiza promovarea. Dacă ei cred că e posibil, noi tre’ să fim acolo şi să credem alături de ei. Dume de genul „suntem varză, nu mai avem nici o şansă, huooo, să vină domnu’ Iohannis”, înseamnă că nu eşti pe filmul care trebuie. Inspiră, expiră, repetă şi în final relaxează-te, căci lamentările tale fataliste nu-s bune nimănui, nici clubului, nici ţie – îţi fac riduri, te fac acru şi mai puţin agreabil.

Fii şi tu mai mult ca Georgiana. Cine e Georgiana, te întrebi acum? Georgiana e o puştoaică de cinci ani care face dansuri populare în Suceava, are cel mai senin zâmbet pe care l-am văzut vreodată într-o zi de miercuri pe-un stadion şi e cel mai nou suporter „stegar”. La pauza meciului era supărată că nu poate să se joace şi ea pe terenul stadionului „Areni” iar mama ei nu reuşea nicicum s-o scoată din acea stare. Aşa că i-am promis că la finalul meciului o să facă poze cu jucătorii de la Steagu’.

Echipele intrând pe teren.

Să mă ierţi că n-am nici o poză cu ea îmbrăţişându-se şi zâmbind lângă Daniel Ciobanu, Bogdan Rusu (fostul „stegar”, actual căpitan al Forestei), Ştefan Grigorie şi Florin Iacob – au fost şi pupăceli cu cel din urmă. Am trăit momentul şi acela a fost golul meu victorios de 1-0 marcat în prelungirile meciului. N-am nici o poză cu ea, nici n-am luat vreun contact de la mama ei ca să ne trimită pozele pe care i le-a făcut, dar al naibii dacă voi uita vreodată zâmbetul Georgianei după ce i-am promis că o vom duce să facă poze cu „stegarii”.

Dar, meştere, care-i faza cu Bogdan Rusu? E braşovean şi „stegar” de-al nostru, aia-i faza. Pinu era încă supărat pe el după ce în sezonul trecut Rusu a făcut nişte semne către unii de la T2 care-l tot înjurau. „Mie-mi pare rău pentru ce s-a întâmplat atunci” ne-a zis Rusu în aceeaşi parcare după ce s-a pozat cu Georgiana, „dar eu cum credeţi că m-am simţit după ce tot auzeam cum unii mă-njură aproape non-stop? Eu lângă stadionul ăla am crescut”. Apoi Pinu l-a luat în braţe şi în momentul în care Bogdan Rusu a simţit barba aia albă mângâindu-i obrajii a ştiut că este iertat. Golul de 1-0 pentru Pinu.

O panoramă cu stadionul „Areni” realizată cu vreo 20 de minute înainte de startul meciului. Golurile victoriei „stegare” s-au marcat undeva în spatele porţii din capătul celălalt.

„Areni” unul dintre stadioanele faine din România. Ce vreau să zic e că nişte vopsea, nişte var, nişte lucrări de consolidare şi gradene noi ar face din el o doamnă în vârstă care-şi dă baticul jos, îşi face un pic coafura şi nu-i teamă să-şi agaţe şi doi cercei bestiali.

Când te gândeşti la ce piesă era gagică-ta odată.

Am fi putut deschide scorul pe Areni în prima repriză, dar mingea lobată de Enceanu peste portar a fost respinsă de pe linia porţii de un fundaş sucevean. La poarta din faţa noastră Iacob s-a jucat de-a anticipaţia şi a blocat cu picioarele golul lui Rusu, tot Pensionaru’ asigurându-ne punctul în Bucovina cu un delicios reflex sub transversală. Pentru fanii gazdelor, parada lui Iacob le-a lăsat gust de mici de Ploieşti în gură, aceştia certându-l pe portarul „stegar” minute bune după terminarea meciului. De altfel, spectatorii suceveni erau împărţiţi în două sfere emoţionale faţă de noi: fie ne salutau respectuos ori de câte ori treceau prin faţa sectorului nostru de peluză, fie ne huiduiau când strigam „Steagu’! Steagu'” în momentele de linişte, până cineva probabil le-o fi spus că, tot făcând asta, par nişte imbecili.

Sburlea şi Istrati mi-au lăsat impresia că mai multe minute împreună le-ar putea ascuţi simţurile în faţa porţii, aceştia combinând câteva mingi frumoase şi utile, fiecare având şi câte o ocazie: un şut pe lângă Sburlea, un şut blocat Istrati.

Ştefan Răchişan mi-a plăcut mult de tot la Suceava. A jucat cu tupeu şi a căutat faza, nu faultul. La una dintre curse, doi suceveni au încercat să-i frângă prematur ambiţiile ofensive prin alunecări brutale, dar Răchişan le-a scuturat pe amândouă.

„Piciu” Şerban pozându-se în faimosul Pinumobil.

Marţi, de la 17 fix, Steagu’ revine pe „Silviu Ploeşteanu” după prea mult timp departe de casă. Deşi turneul ăsta prin ţară din luna aprilie nu a fost exact ce speram să fie în ce priveşte rezultatele, cu siguranţă ne-a călit psihic pe toţi – jucători, staff şi suporteri. Am certitudinea că rezultatul final de marţi va reflecta lucrul ăsta. Plus că Georgiana le-a transmis jucătorilor în autocar că ar fi foarte tristă dacă nu vor câştiga marţi, şi extrem de bucuroasă dacă o vor face. „Stegarii” i-au promis că vor câştiga, aşa că pune-ţi fularul şi hai la meci, pentru Steagu’, pentru promovare, pentru Georgiana!

#SteaguNuMoare