În euforia generată de calificarea în manșa a II-a a Cupei UEFA ediția 1974-1975, după memorabilul meci retur de pe Tineretului cu Beșiktaș, toată suflarea fotbalistică brașoveană privea cu optimism spre dubla cu nemții de la Hamburger S.V. Din păcate, avea să urmeze așa-numitul dezastru de la Hamburg, atât ca joc practicat cât și din punct de vedere al scorului înregistrat pe tabelă (0-8).

S-a scris destul de puțin despre acest eveniment, cu excepția cronicii meciului mai fiind publicat doar un scurt articol, în care se căutau explicațiile și vinovații pentru acest eșec usturător. Un lucru este cert, acela că, această contraperformanță n-a creat o imagine favorabilă fotbalului românesc, care se afla într-o simțitoare ascensiune pe atunci.

Eu, personal, nu m-am mulțumit doar cu aceste succinte analize ale comportamentului fotbaliștilor brașoveni din partida cu pricina, și am căutat să aflu cât mai multe despre meciul tur al acestui duel dintre Hamburger S.V. și Steagul Roșu. Mai întâi am contactat conducerea clubului, apoi fani mai vechi ai echipei germane, în ideea că poate reușesc să smulg de la ei vreo înregistrare a acelui meci, eventual fotografii sau chiar programul de meci. Nemții, serioși așa cum îi știm, mi-au răspuns cu promptitudine și amabilitate la toate email-urile pe care li le-am trimis, dar n-au avut nimic din cele solicitate, mulțumindu-mi că i-am contactat, și că dacă mai am nevoie de ceva, îmi stau cu plăcere la dispoziție     bla, bla, bla…”Mit freundlichen Grüssen”.

Într-o zi pe site-ul unui cotidian al urbei cu rang de land, Hamburg, am dat de o arhivă multianuală a acestei publicații. Cum întâlnirea a avut loc pe 23 octombrie 1974, eram curios să văd ce-au scris nemții în Hamburger Abendblatt-ul (în traducere un fel de Jurnal de seară) din ziua următoare. Până la urmă am găsit un articol dedicat acestui meci, dar spre surprinderea mea, acesta era departe de a fi o relatare a celor întâmplate pe gazon. Autorul Hans-Eckart Jaeger ne dezvăluia de fapt o discuție din culise purtată imediat după terminarea partidei între antrenorii și președinții celor două cluburi. Deși articolul s-a intitulat ”Românii: Acest HSV poate cuceri Cupa UEFA”, subiectul discuției a fost altul.

Voi încerca să redau mai jos cât mai fidel conținutul articolului (mai exact o parte din el):

”După ce ultimii fani din cei 7300 prezenți părăsiseră Volksstadion-ul, președinții s-au așezat la o cafea, prăjituri și coniac pentru a discuta despre meciul retur. În urma succesului echipei Hamburger S.V. cu scorul de 8-0 în fața echipei românești de mâna a doua, Steagul Roșu Brașov, președintele HSV Dr. Peter Krohn a făcut o ofertă profitabilă oaspeților din Balcani: « Aș pune 25.000 de mărci pe masă dacă Brașovul s-ar declara dispus ca jocul retur să se dispute tot la Hamburg.»

”Antrenorul Nicolae Proca, președintele Ion Indrei și chiar consulul român nu s-au consfătuit prea mult, și au răspuns la unison: «Nu putem să-i privăm pe suporterii noștri de dreptul de a vedea această mare echipă din Hamburg. În plus un astfel de aranjament nu este în conformitate cu regulamentul». Dr. Krohn a primit în mod chibzuit această decizie. Programarea nefavorabilă îi dau totuși bătăi de cap: «8-0 este un rezultat clar, iar întâlnirea retur este doar o formalitate. Zborul din 6 noiembrie până la București, cursa de 180 km cu autocarul până la Brașov, apoi meciul cu Schalke 04 două zile mai târziu. Să sperăm că toate acestea nu vor epuiza forțele jucătorilor noștri». Românii vor să le prezinte propriului public acel HSV despre care Nicolae Proca a vorbit în termeni foarte frumoși «Această echipă poate cuceri Cupa UEFA». Antrenorul echipei HSV, Kuno Klötzer, nu s-a lăsat curpins de euforie: «Noi n-am cunoscut deloc echipa Steagul Roșu, și timp de 20 de minute i-am acordat prea mult respect. La pauză în niciun caz nu puteam anticipa un scor de 8-0.». Această constatare este cât se poate de adevărată, fiindcă până la pauză am obținut doar un 2-0 în ciuda unui număr mare de ocazii de gol. Abia după pauză liderul Bundesligii a reușit să impună respect, dominându-și așa cum se cuvine un adversar, care de fapt n-are ce căuta într-o cupă europeană. Românii s-au străduit timp de 90 minute, având doar rol de figuranți. Fostul portar de națională, Adamache, s-a resemnat după al patrulea gol, iar înlocuitorul său, Clipa, a avut o prestație și mai proastă”.

Imaginea de mai sus a fost surprinsă în momentul încasării celui de-al cincilea gol (de fapt autogolul lui Naghi), dezamăgirea putându-se citi pe fața lui Clipa și a lui Hârlab.

Interesant mai este că în această partidă fundașul Jenei (Cucu) a îmbrăcat pentru ultima oară tricoul echipei Steagul Roșu.

De asemenea, la data de 11 noiembrie 1974 Steagul Roșu a primit din partea F.R.F. un avertisment public, care prevedea tăierea salariului anrenorului Nicoale Proca, și interzicerea disputării unor jocuri , timp de un an, în afara granițelor țării. Ulterior, au existat zvonuri că și retrogradarea din 1975 a fost de fapt tot o pedeapsă a federației. În cadrul unui interviu realizat prin anii 1990, Csaba Györffy declara: ”A fost ordin să cădem afară…….”.