Ca în fiecare an, dinspre Tâmpa și de pe munții din jurul orașului se revarsă un spectacol de culori în sufletul oricui este inspirat să ridice ochii din zilnicele probleme, reale sau doar închipuite pentru că aproape nu mai știm cum să funcționăm altfel decât cu un sentiment constant de împovărare, de neputință și furie.

Și când pui ideea de „fotbal brașovean” în această ambianță, culorile toamnei contrastează puternic cu înfrângerile care mai de care mai umilitoare iar noi, muritorii, descoperim în suflet și deznădejdea.

E greu să fii suporter al unei echipe de fotbal în orașul de sub Tâmpa. Inerția a ținut în viață timp de mai multe decenii mândria locală. Generații și generații de brașoveni tot au sperat că vremurile bune de odinioară vor reveni. Și câbd n-au mai fost un Pescaru, Györffy sau Adamache, au fost un Balazs, Bălan sau Barbu, și când s-a dus și timpul lor, au fost buni și-un Vasc, Cocan, Buga sau Dossey, iar apoi un Ilyes, Ionescu, Mateiu sau Chipciu.

Nu prea ne-am dat seama că vremurile bune erau chiar cele pe care le trăiam atunci. N-am fost capabili de această realizare pentru că nu aveam ca termen de comparație toamna de acum – josul cel mai de jos al fotbalului brașovean din ultimii 21 de ani. Îndrăznesc să spun că nici falimentul FC Brașov nu a fost un punct mai subteran decât cel de acum, întrucât atunci aveam speranța și entuziasmul suporterilor de a ține Steagul sus prin înființarea SR-ului.

Când două echipe din orașul Brașov activează în Liga a 3-a (Kids Tâmpa, SR Brașov), iar una în Liga a 2-a (noul FC Brașov al primăriei), din exterior s-ar fi putut crede astă-vară că fotbalul brașovean e în reviriment, că va începe să conteze iar. Astăzi, când te uiți pe clasament, nu poți decât să te-ntrebi: ce naiba se întâmplă în orașul ăsta?

Răspunsul nu este atât de complicat pe cât artizanii situației de față ar dori ca lumea să creadă. Pentru că, nu-i așa?, niște fum în ochi și explicații abramburistice și pline de tehnicalități sunt oricând mai bine venite decât adevărul.

Iar adevărul este acesta: situația jenantă în care se află fotbalul brașovean în această toamnă este din cauză că în vară autoritățile locale au refuzat propunerea suporterilor de a merge cu brandul FC Brașov în Liga a 4-a și de a porni un proiect solid de la acel nivel.

De ce ar fi fost bine astfel?

Ar fi fost bine pentru că atunci și partea activă a suporterilor, galeria, ar fi susținut readucerea brandului FC Brașov în circuit.

Ar fi fost bine pentru că în loc de a exista și SR Brașov – echipa înființată de suporteri în 2017 după falimentul FC Brașov, și în loc de a exista și… FC Brașov – fosta echipă a Primăriei, Corona, peste care doar s-a lipit brandul FC Brașov, ar fi existat în schimb un proiect comun, care ar fi oferit răgazul necesar de a așeza așa cum trebuie infrastructura locală și a clubului, care ar fi beneficiat de priceperea suporterilor-voluntari în varii acțiuni de promovare a imaginii clubului, de marketing și a organizării meciurilor.

Dar, te întrebi tu, cititorule, de ce n-au mers suporterii și SR-ul în Liga a 2-a, cu noul FC Brașov? Ar fi normal să vrei să începi de mai sus, nu de mai jos.

Dincolo de lucruri care țin de etică, suporterii nu au dorit această asociere în liga secundă pentru că simpla rebrenduire în FC Brașov a Coronei, echipa care a promovat, nu înseamnă că acea „rușine la adresa comunității” (primarul Alen Coliban) este cu adevărat FC Brașov.

Din punct de vedere juridic, nici SR Brașov nu este FC Brașov, dar suporterii nici n-au afirmat vreodată că lucrurile ar sta așa. Pentru ei SR Brașov este continuatoarea spirituală și morală a FC Brașov. Un brand cesionat în momentul de față vreme de un an de zile clubului Scotch – care a preluat meritul sportiv în Liga a 2-a de la Corona – doar-doar vom lua cu toții în brațe acest club „nou” și „curat”.

Iar în lumea asta, chiar dacă poate uneori mai uităm, spiritul și caracterul sunt mai importante decât o foaie de hârtie care atestă identități și istorii. Când o să văd o foaie de hârtie că sare pe gard la un gol sau că-mi oferă jumătate din senvișul ei într-o deplasare, o să mai reconsider importanța ei.

Ai amețit deja? Respiră. E ok, sună complicat, dar numai pentru că așa vor cei care au dorit să „apărăm investiția financiară făcută sezonul trecut în Corona” (primarul Alen Coliban).

Alen, meștere, te-am votat fără să stau pe gânduri și i-am îndemnat și pe alții să o facă. Și nu musai pentru simpatia pe care o manifestai față de SR Brașov, ci pentru că am crezut cu sinceritate că iubești orașul (cred în continuare asta) și că tu nu vei fi capabil de asemenea acrobații mentale, de astfel de abandonuri de principii.

Nu suntem naivi să credem că mai ales în politică este posibil fără compromisuri. Tu însă nu ai înțeles că noi, ăștia 50-100 de membri ale galeriei , ne-am cam săturat de vrăjeală și de a fi acuzați că în noi s-au adunat toate relele, orgoliilem, interesele ascunse și frânele fotbalului brașovean.

La fel cum nu ai înțeles că nu e doar despre a ajunge la un anumit nivel, ci și de felul cum ajungi acolo, ce baze așezi.

Ne-am călit în acești patru ani de luptă cu SR-ul și știm ce e absolut necesar pentru un club: stabilitatea și să nu pretinzi mai mult decât poți.

În loc să asculți de gura plebei, ai ascultat de anturajul tău habarnist și dornic să-și facă selfie-uri la meciuri cu Steaua, Petrolul sau U Cluj și să facă cu mâna cameramanului Digi Sport, anturaj care ți-a vândut ideea că numele FC Brașov nu este demn de Liga a 4-a. Istoria FC Brașov începe în campionatul județean, de acolo a luat Silviu Ploeșteanu o echipă care pierdea acasă 4-0 cu CFR Caracal și a făcut-o campioana Balcanilor și mândria de ocazie a oamenilor politici de azi. Oameni politici care în 2017, după falimentul FC Brașov, n-au mișcat un deget pentru acest club. De ce ar fi făcut-o, la urma urmei, doar nu era campanie electorală…

Tu, cititorule, știi ce este haios în toată treaba asta? Că partea activă a suporterilor a dat mână liberă conducerii SR-ului să voteze pro sau contra asocierii cu noul FC Brașov în vara acestui an.

Mesajul a fost că în cazul în care asocierea se va face, membri ale galeriei nu vor mai călca pe stadion. Nu vor face nici anti-campanie noii echipe, pur și simplu nu vor mai veni, pentru că ei nu pot susține cu bună credință o astfel de reinstaurare a brandului FC Brașov. Și-apoi, la cum se spunea de către consilierii locali Bădulescu și Corbu că se cutremură fiecare bulevard, stradă și străduță din oraș din cauza foamei de fotbal, cine ar fi sesizat absența din tribune a 50-100 de golani și golance?

Iar conducerea SR-ului a votat 2-1 pentru asociere. De ce nu s-a oficializat până la urmă asocierea, asta nu știu să vă spun, doar managerul clubului la acea vreme, Ciprian Jurubescu, ar putea oferi un răspuns complet. Însă jucători de-ai SR Brașov fuseseră respinși de antrenorul Ilie Stan cu mult înainte ca toată asocierea să cadă. Jucători tineri și de perspectivă de la Kids Tâmpa au fost de asemenea trecuți cu vederea, și atunci te-ntrebi: ce s-a întâmplat cu mult trâmbițata uniune a fotbalului brașovean, unde se încadrează acest principiu în master planul pe trei ani anunțat cu atâta fast?

Ce ar fi însemnat acest plan pe trei ani început în Liga a 4-a? Ar fi însemnat că la finalul său, dacă toată lumea își făcea treaba ca la carte, te prezentai cu o echipă capabilă să atace realist promovarea în Liga 1, și cu o infrastructură demnă de acest nivel.

Dar, vezi tu, cititorule, ei n-au vrut să piardă un an. Un an în care numele „FC Brașov” să fie asociat cu înfrângeri pe teren propriu cu 6-0 și 4-0. N-au vrut să piardă un an în care falia dintre suporteri se adâncește, un an în care bugetul local finanțează un alt proiect care adună oameni în tribună doar în virtuatea accesului gratuit, grupuri tăcute și confuze, care poate speră că un gol îi va trezi din cel mai urât vis pe care-l poate trăi un suporter.

Așadar, ne-am ales cu un dezastru fotbalistic. Am crezut după meciul de Cupă din august dintre SR și FC că primii vor putea face un sezon care să le ofere o veritabilă alternativă suporterilor, în special celor care s-au dezis de fenomen.

M-am înșelat teribil.

Momentan, în locul unui atât de necesar proiect comun, avem două tentative și vreo câțiva purtători de cuvânt la noul FC Brașov, care contactează suporteri în privat și-i ceartă pentru că-și exprimă opiniile pe net, în loc să le mulțumească pentru că datorită taxelor și impozitelor plătite de acești suporteri, cetățeni ai Brașovului, poate Consiliul Local să asigure printr-o ridicare de mână bugetul grotescului club care pretinde legături cu spiritul „stegar”.

Chiar dacă scrisesem o întregă tiradă contra port-drapelului acelor purtători de cuvânt, o las la naftalină de dragul vremurilor în care golurilor sale m-au bucurat. Atât vreau doar să mai menționez: suporterii au strâns bani grei prin forțele lor proprii pentru a stinge datoriile la ANAF create de „oamenii de fotbal”. Nu este nevoie să luăm exemple de niciunde. Iar fiecare leu, de la fiecare meci, a mers întotdeauna spre acest efort.

În rest, ce se aude, ce se vorbește, ce se crede, ce zice unul sau altul – e strict problema celor care fac trafic de tot felul de năluciri.