Braşovenii Naționalei României | O seară de vară în Charleroi

În funcţie de ce citești, ce ai văzut, ce ai auzit sau pe cine întrebi, Ionel Ganea este multe lucruri. Pentru mine, un puști de nouă ani în vara lui 2000, era tipul ăla față de care simțeam o simpatie în plus, pentru că în albumul Panini scria că e născut la Făgăraș, adică în județul Brașov. Iată dovada că tribalismul nu e un construct social.

iată și dovada fotografică

Un atacant inventat de Gabi Stan la FC Brașov

Spre finalul verii anului 1995, sub Tâmpa, tricoul galben-negru cu numărul 9 își găsise un nou proprietar. După 30 de meciuri jucate ca fundaș și mijlocaș în sezonul precedent pentru FC Brașov, Ionel Ganea (22 de ani) a devenit asul din mâneca antrenorului Gabi Stan, fiind improvizat ca atacant. Au fost de ajuns numai patru goluri în culorile Steagului în toamna lui 1995, pentru ca echipe interesate de altceva în afară de continua evitare a retrogradării să fie tentate de invenția lui Gabello.

primul gol din cariera lui Ionel Ganea în fața suporterilor stegari a fost contra Rapidului, pe 30 august 1995, care a adus echipei de sub Tâmpa victoria cu 1-0. Ganea a mai marcat goluri decisive în deplasare la SC Bacău (2-1), și din nou acasă cu Petrolul (1-0), în prima etapă a returului. Primul gol în Liga 1 l-a marcat în prima etapă a sezonului 1995-96, în înfrângerea cu 2-4 de la Petrolul Ploiești, din penalty, cu un șut în stânga portarului.

Reputația de tip aprig pe teren dar și în vestiar, care nu e dispus să facă un pas în spate când mai-marii echipei caută să-și manifeste autoritatea în fața lui, fie justificat sau nu, a mers paralel cu cea de golgeter.

Planul lui Ganea era să-și imprime numele în istoria fotbalului românesc, iar pe 3 martie 1999, la vârsta de 25 de ani, după mai multe goluri în tricourile Universității Craiova, Gloriei Bistrița și Rapidului din București, a făcut un nou pas spre atingerea acestui ţel: dublă la debutul pentru România!

Startul perfect

Trecuseră aproape trei decenii şi jumătate de la ultimul debutant sub Tricolor care a marcat mai mult de un gol. Împotriva Estoniei, în primul meci al României din anul 1999, Ionel Ganea a găsit plasa balticilor în minutele 18 şi 81 – primul gol fiind o bijuterie: exterior la vinclu.

Forma excelentă a lui Ganea va fi răsplătită la încheierea sezonului 1998-1999 al Diviziei A cu titlul de golgeter pentru cele 28 de reușite (17 pentru Gloria Bistrița în tur și 11 pentru Rapid București în retur), precum și o medalie de campion al României cu echipa de sub Podul Grant. Aceste realizări îi vor aduce transferul la echipa germană de primă ligă VfB Stuttgart, unde va fi om de bază timp de patru sezoane.

Ganea părea că îmbracă tricoul galben al Naționalei României de-o viață, după ce a încheiat anul 1999 cu încă patru reușite, cea mai prestigioasă fiind în meciul test cu Belgia, de la București. L-a înlocuit la pauză pe Viorel Moldovan și, după numai trei minute scurse din repriza secundă, a înscris golul victoriei, 1-0.

Testul cu Cipru, de la Constanţa, din 26 aprilie 2000, a prefaţat tupeul lui Ganea de a-şi asuma responsabilităţi într-o echipă care-i avea în teren pe Hagi, Gică Popescu, Dan Petrescu, Dorinel Munteanu sau Viorel Moldovan. Penalty-ul transformat cu atâta siguranţă în minutul 80, pentru a duce scorul la 2-0, va fi replicat peste două luni într-un oraş aflat la 50 de kilometri sud de Bruxelles.

Câteva „mici” detalii vor arăta altfel atunci: competiţia, adversarul şi miza.

31 mai 2000, București, vechiul stadion Ghencea. Echipa de start a României în testul cu Grecia (2-1), ultimul meci dinaintea Campionatului European. Sus, de la stânga: Lobonț, Filipescu, Lupescu, G. Popescu, Ganea, Ciobotariu. Jos: Gâlcă, Munteanu, Mutu, Petrescu, Adrian Ilie. / FOTO

O seară de vară în Charleroi

România avea doar un punct după primele două meciuri din Grupa A la Euro 2000. Era, totuşi, cu un punct mai mult decât în aceeaşi fază la Euro 1996 şi, cel mai important, încă existau şanse de calificare în sferturi. Tricolorii ştiau că au ratat o victorie mare contra Germaniei (1-1) – deținătoarea titlului european – şi că au fost la câteva secunde de un egal meritat cu Portugalia (0-1, gol primit în minutul 90+4).

Pe 20 iunie 2000, la Charleroi, România avea două opţiuni în faţa Angliei: victorie sau pregătirea bagajelor. Pentru englezi era de ajuns şi egalul, însă finalul primelor 45 de minute i-a găsit pe aceştia într-o poziţie şi mai favorabilă, după ce Alan Shearer, golgeterul lui Newcastle United, şi Michael Owen, puştiul-minune din Liverpool și viitorul câștigător al Balonului de Aur, au întors în ultimele patru minute ale reprizei scorul deschis de Cristi Chivu în minutul 22.

*Bucuria primului gol în tricoul României. Chivu a vrut să-i centreze lui Viorel Moldovan, dar mingea a lovit stâlpul porții și a intrat în plasă*. *Tot ce a contat a fost bucuria lui și a milioane de români.* / *FOTO*

Din fericire pentru România, Dorinel Munteanu a egalat cu un şut superb din marginea careului mare la doar trei minute după pauză, aducând de partea României timpul necesar pentru marcarea golului victorios.

Deși aflați în inferioritate numerică pe Stade du Pays, strigătul de luptă al suporterilor români i-a făcut neauziți pe fanii englezi: „luptăm! luptăm! luptăm și câștigăm!”

*Meciul întreg, cu comentariu englezesc.*

Minutul 89…

Viorel Moldovan pătrunde în careul englez. Philip Neville face o alunecare riscantă. Arbitrul elvețian Urs Meier arată spre punctul de la 11 metri.

Dar cine să bată?

Hagi lipsea din cauza cartonaşelor galbene primite în meciurile anterioare. Gică Popescu ieşise accidentat în minutul 32. Miodrag Belodedici, cândva dublu câștigător al Cupei Campionilor Europeni, și Dan Petrescu (căpitanul României după ieșirea lui Popescu) erau încă bântuiți de penalty-urile ratate în meciul cu Suedia, din sferturile World Cup 1994, când Ganea îi privea la televizor, după ce tocmai încheiase la ICIM Brașov, în liga secundă, al doilea sezon din carieră ca senior. Moldovan, care marcase contra Angliei la Mondialul din 1998, îşi trăgea sufletul după incursiunea care pusese mingea pe var. Se ține cont şi de regula nescrisă care zice că cel faultat nu bate penalty-ul. De parcă în aprilie, la Constanţa, Ganea…

El nu a meditat prea mult nici acum, când responsabilitatea executării penalty-ului îl căuta pe mijlocașul Dorinel Munteanu, unul dintre cei mai experimentați jucători români prezenți în acel moment pe teren.

Ganezul, însă, confiscă mingea şi îl asigură pe Munteanu: „Lasă, frate, stai liniştit, că bat eu!“

Am fost foarte motivat, dornic să intru în istoria fotbalului românesc. Țin minte că am fost provocați de englezi. În timpul intonării imurilor, câțiva fani au pus steagul Marii Britanii peste banca noastră de rezerve, iar eu am vrut să-l iau, dar l-au tras repede.”
Ionel Ganea, sursa

Ionel Ganea a invocat de două ori binecuvântarea Sfintei Treimi şi a făcut cinci paşi spre minge. Nigel Martyn a plonjat în dreapta, acolo unde trăsese Ganea cu Ciprul. Mingea se îndreaptă acum în partea opusă, în aceeași direcția în care șutase cu cinci ani mai înainte, pe vechiul Ilie Oană, la Ploiești, pentru a mai lua din amarul înfrângerii cu Petrolul. Nu exista YouTube pe-atunci, iar rezumatele meciurilor din decrepitul campionat românesc nu ajungeau la televiziunile din Anglia. Englezii care au găsit puterea să nu-şi acopere ochii privesc traiectoria mingii cu inima tot mai strânsă și speră că o forţă supranaturală o va împiedica să ajungă în plasă.

GOL, ROMÂNIA! 3-2!

Aşa am fost eu mereu, mai cu tupeu. Abia intrasem în teren (n. min. 74), eram limpede şi sigur pe mine. […] Am dat-o în aţe şi aia a fost! Atunci eram în febra jocului, abia acum mă gândesc ce naiba făceam dacă ratam! Cred că e cel mai important gol din cariera mea!
Ionel Ganea, sursa

Anglia învinsese România ultima dată la Mondialul din 1970. Atunci, la Guadalajara, portarul stegar Stere Adamache era privit cu ochi acuzatori pentru ezitarea de la şutul lui Geoff Hurst. Acum, la Charleroi, fostul atacant stegar Ionel Ganea era omul zilei pentru fotbalul românesc, poate chiar al sfârșitului de mileniu, iar cuvintele penalty-ul lui Ganea definesc şi în prezent unul din rarele momente în care România a ales să învingă destinul potrivnic, nu să i se supună.

A fost ultima seară în care Tricolorii au scos suporterii cu zecile de mii în stradă pentru a sărbători și petrece.

În căutarea unei seri de vară

Peste doar câteva luni, la început de septembrie 2000, Ionel Ganea era din nou decisiv pentru România, lovitura sa de cap în minutul 89 al meciului de acasă cu Lituania semnând prima victorie din preliminariile pentru Mondialul asiatic din 2002. Italia, care ne eliminase în sferturile Euro 2000, a fost și atunci mai bună, țintuindu-ne pe locul doi în grupă. Am considerat înfrângerea la limită din play-off-ul cu Slovenia un accident…

Primăvara care a urmat i-a aparținut lui Ganea: gol din semi-foarfecă la Paris, cu Franța, deținătoarea titlului mondial, gol cu Ucraina la Constanța pentru a face 4-0 pentru România în minutul 37, gol în Polonia, într-o victorie cu 2-1 contra unei echipe calificată pentru Japonia și Coreea de Sud.

*Poate ar fi fost și vara lui Ganea, în Orientul Îndepărtat*. *Rezumatul complet aici*

Un lob spumant pe vechiul stadion Ion Oblemenco, pentru a clarifica victoria cu Bosnia-Herțegovina (2-0) din preliminariile Euro 2004, sau o cursă impetuoasă printr-o ploaie de vară la Oslo, pentru a demasca mincionasa victorie obținută de nordici în meciul tur, sunt alte dovezi despre orginalitatea celui mai prolific atacant român de la granița dintre milenii.

România, însă, rata încă o calificare pentru că nimeni nu a putut marca în cinci situații singur cu portarul acel atât de liniștitor al 3-lea gol la Copenhaga, dând șansa Danemarcei să facă 2-2 în ultima secundă.

Treptat, parcă pe nesimțite, de la victoria cu Anglia au trecut peste 20 de ani tot aşteptând următorul succes la acest nivel, timp în care ne-am obişnuit ca eșecurile să facă parte din cotidianul vieții de suporter român şi calificările să reprezinte accidente simpatice, realizări suficiente, unde înfrângeri în fața unor adversari precum Albania par banale, așteptate, incompatibile cu lacrimile vărsate în acele seri de toamnă cu Slovenia și Danemarca…

**Ionel Ganea, 19 goluri în 45 de selecții**. *Ganea este al doilea cel mai bun marcator al județului Braşov din istoria Naţionalei României*, *după Iuliu Bodola (31 de goluri) şi înaintea lui Marius Lăcătuş (13), dar cel mai eficient pe care l-a dat vreodată Țara Făgărașului. / FOTO*

Moştenirea lui Ganea

Într-unul din primele meciuri ale anului 2004, pe Hampen Park, cu Scoția, Ionel Ganea a încheiat cariera internaţională a unui promițător tânăr fundaş scoţian, la numai 14 minute după ce ea începuse, printr-o intrare brutală. Problemele în afara terenului au început și ele să se înmulțească, izbucnirile sale violente determinând-o pe prima soție să ceară un ordin de restricție împotriva sa și să spună că nu dorește să mai audă de el. La Timișoara, într-un meci de campionat, un tușier s-a trezit cu mâinile lui Ganea în jurul feței, după o decizie cu care fostul internațional român nu era de acord. Nici amintirile unor foști coechipieri despre fitilul său extrem de scurt nu i-au căzut bine lui Ganea și, cel mai recent, făgărașeanul nu și-a cenzurat deloc părerea față de meciul de retragere al Generației de Aur, unde nu a fost invitat, organizatorii motivând că au fost avuți în vedere jucătorii care participaseră la World Cup 1994, marcând cele trei decenii scurse de atunci.

„În fața lui Dumnezeu sunt foarte liniștit”, spunea Ionel Ganea într-un interviu din 2020. Privind din nou cu ochii puștiului de nouă ani, care țopăia de bucurie prin casă și apoi prin fața blocului după acel penalty cu Anglia, sper că, într-adevăr, Ganea a găsit pacea sufletească care să încuie toți demonii interiori.