Valoarea lui Buga – ediţia Campofrio

Nu ştiu voi cum eraţi, dar eu îmi doream un album Campofrio tare mult la graniţa dintre milenii. Erau vreo câţiva tipi la bloc care-l aveau şi se băteau pe abţibilduri cu jucătorii Steagului. Practic, Buga valora trei abţibilduri cu alţi fotbalişti şi două abţibilduri cu jucători braşoveni. Unu’ care îl avea pe Buga chiar…

Aşa a început totul….

Prima amintire se leagă de anul 1970, la vreo 3 anişori primesc de la unchiul meu Mihai mascota campionatului mondial din Mexic ’70. Nu ştiam ce vrea să reprezinte acea păpuşă cu pălărie mare şi un obiect rotund sub piciorul drept. La început nu se încadra printre celelalte figuri , era chiar caraghios, mă deranja…

„Noi nu avem nici timp, nici loc…”

„… Şi nu cunoaştem moarte”. Pentru că noi suntem stegari! Când hârtia devine una cu suprafaţa pe care este aşezată. Când amintirile devin captive unui singur loc. Întunecat, cu aer de fier, rece, cu ecouri tăioase. Părăsit. Amintirile unei imagini. Ale chipurilor şi numelui de pe o hârtie. Care a devenit una cu suprafaţa pe…

Fotbal şi alcool!

Motto: „Ha! Ha! E minunant, e minunat ce se-ntâmpla la Stere! Ha! Ha! E minunant şi viaţa toată-i o plăcere!” Reascultând foarte recent melodia „Stere” a celor de la Timpuri Noi, mi-a zburat gândul direct la o poveste pe care Csaba Gyorffy mi-a spus-o când eram în anul 1 de facultate. Se întâmpla prin ’66…