Undeva pe un bloc din cartierul braşovean Astra, sau Steagul cum îi spun localnicii, este un grafitti realizat pe la finalul anilor ’80, după o calificare a FCM-ului în semifinalele Cupei. “Visul unei generaţii – Cupa României” scrie pe acel bloc, compresând la maxim aspiraţiile a generaţii şi generaţii de suporteri “stegari”. În ultimele patru…
Alex Mateiu „Lalalalalala” (nr. 8) cântă imnul cocoţat pe reclame împreună cu Tribuna a II-a după senzaţionala victorie cu 2-1 reuşită în faţa celor de la FC Vaslui. Tot mai mult tupeu văd în jocul lui Mateiu (băiat de-al nostru din oraş), care pare că a şi înţeles primele două versuri din imn. Însă asta…
Dacă v’odată o să deschid în buricul târgului (sau pe Lungă, De Mijloc sau Mihai Viteazu’) un bar dedicat suporterilor care se va numi indubitabil „La Stegaru’ ” şi va avea firmă luminoasă deasupra intrării, o să am, pe lângă meniul cu vinuri „Stere Adamache”, cele 11 specialităţi ungureşti „Gyorffy” şi menul pescăresc „Nicolae Pescaru”,…
Pe la începutul anilor 1960 armăsarii zburdau pe „Tineretului”. Şi nu, nu e vreo metafora pentru a-i descrie pe fotbaliştii-gentlemeni ai lui Silviu Ploeşteanu. Domnul Mihai-Athanasie Petrescu (alias Tutească), co-scriitor pe blog, a găsit prin sertarele sale din Roşiori nişte fotografiie de la un concurs de echitaţie ce a avut loc pe stadionul „Tineretului” prin…
I-am putea spune „The Boss” sau, mai românesc, „Bossul”. Dar îi vom spune Patronul. Pur şi simplu „Patronul”, cu „P”, pentru că habar n-am dacă numele său este Ioan Nicolaie, Niculae sau Neculae. Îl ştiţi cu toţii, oricum. A preluat clubul ăsta în 1999 pentru că, spunea el, voia să dea ceva în schimb comunităţii…
Ironia sorţii face să deţin două fotografii cu două calendare înfăţişând echipa FCM-ului la intrarea în nişte ani… mai speciali. E vorba despre calendarele „1988” şi „1989” care, judecând şi după înscrisurile în engleză, în mod cert au luat şi calea exportului. Ca să vadă Americanii şi ăia din Orientul Mijlociu că noi, la Braşov,…
Fac ce fac şi încerc să-mi îndoctrinez nepoţeii cu spiritul „stegar”. De asta nu v-am mai scris în ultimele săptămâni, pentru că am fost ocupat cu aceste jocuri ale minţii ale căror rezultate se vor vedea abia peste câţiva ani. Am sunat ca un antrenor de fobal, singura diferenţă e aceea că eu nu pot…
Dacă echipa asta a noastră nu va ajunge prea curând în vârful lumii, ne consolăm cu faptul că măcar suporterii „stegari” duc mai departe amintirea a ce a fost cândva o echipă mare. Mare nu prin numărul de trofee câştigate, ci prin spiritul dobândit de-a lungul deceniilor. Iar spiritul se ridică şi ajunge până aproape…
La Stegaru' 