Joacă la Steagu’ din… din vremuri imemoriale. Pe bune, cu toţii parcă îl ştiţi ca fiind de-al casei din totdeauna, nu? Dar, de-a lungul carierei sale a mai jucat şi la alţii, însă inima lui a ales mereu să revină la Braşov.

Nu a avut niciodată postul de titular asigurat dar asta nu l-a deranjat. Se antrena şi aştepta clipa aceea când putea fi de folos echipei şi altfel decât de a figura pe foaie ca al treilea portar din lot. Şi ăsta e un mod de a intra în inimile fanilor. La urma urmei cine ştie exact cum se poate măsura loialitatea? Gabi Kacjsa poate fi un astfel de reper.

Intrat pe finalul meciului cu Timişoara din ultima etapă a sezonului 2009-2010, la 2-1 pentru noi, în locul accidentatului Mincă, Gabi a făcut ceea ce aştepta să facă de ani de zile, de când a debutat în ’97 în Liga 1. Să facă un miracol. În ultimul minut, la o acţiune timişoreană în careul nostru, Gabi are o dublă intervenţie senzaţională care asigură victoria noastră după o pauză de 17 ani pe Bega. Pentru asta a aşteptat el atâta timp, pentru momentul lui glorie.

Are 35 de ani, nu se ştie dacă va mai evolua şi în sezonul viitor, pentru că aşa-i la noi, în locul retragerilor de gală figurează incertitudinea. De fapt, dacă stau bine şi mă gândesc, ce retragerea ar putea fi mai frumoasă pentru Gabi decât momentul de la sfârşit când s-a dus la „stegarii” din tribună pentru a le înmâna tricoul de la probabil ultimul său meci sub galben-negru? „Emoţii, băieţi?”, i-a întrebat el pe aceştia. „Cu tine, niciodată!”,a venit răspunsul. Unii joacă ani de zile la cel mai înalt nivel, culeg cupe şi flori pe toate meridianele, însă nu sunt în stare să câştige dragostea fanilor. Pentru Gabi, cinci minute au fost suficiente.

Cifrelel lui Gabriel Kajcsa

S-a născut pe 7 iulie 1974 la Braşov.

Şi-a început cariera la Tractorul Braşov, de unde trece la Romradiatoare.

Pe 17 mai 1997 debutează în Divizia A în poarta FC Braşov într-un meci pierdut la Ploieşti, cu Petrolul, scor 2-4. Mai strânge încă patru meciuri pe prima scenă în acel sezon al retrogradării.

În sezonul 1997-1998 al Diviziei B joacă în 23 de meciuri pentru „stegari”, însă la final a fost numai locul 3. Nu apare deloc în următorul sezon, al promovării.

În sezonul 1999-2000 adună 14 meciuri în Divizia A fiind unul dintre artizanii salvării de la retrogradare în acel sezon.

După alte două sezoane ca rezervă, părăseşte Braşovul. Prima oprire: Poli Iaşi, pentru care evoluează în 12 partide de liga a II-a (2002-2003).

Ajunge apoi la marea rivală a celor din Copou, FC Vaslui. Aici va petrece două sezoane şi jumătate punând serios umărul la promovarea în primul eşalon a „verzilor”. Joacă în 40 de meciuri în Divizia B pentru aceştia şi alte trei pe prima scenă în turul sezonului 2005-2006.

Returul îl găseşte îmbrăcat în tricoul verde al braşovenilor de la Forex, care în perioadă respectivă îşi făcuseră un nume prin cooptarea mai vechilor „stegari”. După un sezon şi jumătate la Forex, timp în care a fost aproape de o nouă promovare, revine sub galben-negru în vara anului 2007.

Meciul cu FC Timişoara din 22 mai 2010 a reprezentat pentru Kajcsa al 20-lea jucat în prima ligă pentru FC Braşov.