Masiv, charismatic, luptător. Aceste trei cuvinte îl descriu cel mai bine pe Mihai Baicu. Cel puţin pe acel Baicu pe care suporterii echipei FC Braşov au avut plăcerea să-l vadă în iarba de pe stadionul „Silviu Ploeşteanu” croşetând adversari, şutând imparabil sau „murind” cu ei de gât pentru orice minge.

Sosit la Braşov în vara anului 2003 după o aventură de trei ani în Cizmă la echipe din ligile inferioare, Mihai Baicu a reprezentat pentru FC Braşov omul momentului. Chiar dacă a jucat numai în turul acelui campionat, prin evoluţiile sale Mihai Baicu a intrat repede în inimile suporterilor „stegari”. Era considerat chiar urmaşul de drept al legendei Imi Vascko.

În etapa a doua a sezonului 2003-2004, reuşeşte o dublă de senzaţie contra echipei la care debutase în Divizia A, FC Naţional. Cu o semi-foarfecă şi o lovitură de cap, „Uriaşul” a contribuit la scorul final de 4-1.

Baicu plasându-şi lovitura de cap în poarta Naţionalului (16 august 2003), meci în care a mai ratat şi un penalty.

În cele din urmă Mihai Baicu a reuşit ca în scurta perioadă petrecută sub Tâmpa (17 meciuri) să înscrie de 6 ori. O altă dublă reuşită de acesta sub galben-negru a fost în etapa a 9-a contra celor de la Dinamo, în meciul pierdut 3-4 de „stegari”. La scorul de 1-2 acesta are şansa egalării din penalty, însă Preda apară. Peste numai cinci minute, avea să reuşească egalarea.

Ultimul gol reuşit de Mihai Baicu în culorile Braşovului a fost pe 6 decembrie 2003. Atunci, în ultima etapă a turului Diviziei A, FC Oradea ţinea Steagul în şah, conducând cu 1-0. Baicu reuşeşte să aducă egalarea pentru ca în final să fie 2-1 pentru Steagu’.

(Baicu îmbrăţişându-se cu partenerul său din atac, Nicolae Iorga, autorul golului victoriei pe 6 decembrie)

A murit anul trecut, pe 6 iulie, după ce a suferit un atac de cord în urma unui meci pe teren sintetic în oraşul său natal, Bucureşti.