Pe 9 august 2001, adică ieri, dar acum 9 ani, redebutam în Europa după 27 de ani în care sub Tâmpa a fost liniște și pace.

Cine erau armenii la vremea respectivă? O echipă necunoscută, niște anonimi pe care trebuia să-i batem bine și să ne calificăm mai departe. Nu ne puteam permite ca după aproape trei decenii de oftat la porțile meciurilor internaționale să facem vreo tâmpenie.

Ibrahim Dossey în poartă. Trei apărători: Octavian Cocan pe stânga, Cosimn Bodea, căpitanul, în centru şi Flavius Moldovan. Patru la mijloc: Cornel Buta pe extremă, Danile Isăilă, Ionuţ Badea şi Relu Ghindaru. Trio ofensiv compus din Mihai Stere pe stânga, Marcel Şandor în centru şi Mugurel Buga pe dreapta. Un prim 11 istoric pentru Steagu’. Au mai intrat Iuliu Andraşi în locul lui Stere (’59), Vasile Ghindaru în locul lui Buga (’59) şi Nicolae Iorga în locul lui Şandor (’70).

Braşovul a fost pur şi simplu paralizat timp de două ore pentru a-i urmări pe „stegari” alergând după gloria de odinioară. Bine, o echipă precum Mika Aştarak nu-ţi poate oferi cine ştie ce glorie, dar când aştepţi 27 de ani un asemenea meci…

Şandor a reuşit o dublă în minutele 23 şi 27, după ce onoarea de a marca la redubutul european la Braşovului îi revenise lui „Pele” Buga (foto stânga) în minutul 20. Aşadar era 3-0 pentru noi în prima jumătate de oră. Nici nu era foarte greu de realizat o asmenea diferenţă ţinând cont de frenetismul tribunelor. Nu am fost pe stadion la acel meci istoric, l-am văzut acasă, şi puteam să jur că aud corul de pe „Tineretului” până în Noua.

Fotografie-documnet: Marcel Şandor într-un nou raid spre poarta armenilor

După demonstraţia de forţă au urmat câteva momente de linişte. Linişte în poarta armenilor, întrucât pe teren era totul s-au nimic. În minutul 41 Flavius Moldovan ia şi el drumul cabinelor „graţie” unui al doilea galben, după ce armenanul Minasyan văzuse direct roşu în ghinionistul minut 13. După pauză „stegarii” lansează o nouă ofensivă generală. Astfel, „Naşul” Isăilă face 4-0 în minutul 47. În minutul 58 armenii reduc scorul la trei goluri diferenţă din penalty, dar nou-venitul Ionuţ Badea, peste numai trei minute, face 5-1. Meciul se putea încheia lejer cu un scor astronomic dacă Vasile Ghindaru nu ar fi ţinut un seminar despre „ratări din toate poziţiile”.

Returul de la Erevan nu l-a mai prins ca antrenor pe Ilie Dumitrescu (era în vogă la acea vreme), dar cu toate astea „stegarii” se impun cu 2-0, goluri Şandor (foto dreapta) şi Buga în minutele 38 şi 90.

Pentru noi urma dubla cu Inter Milano. Niciodată n-am făcut un titlu de glorie din faptul că am mâncat de două ori bătaie cu 3-0 de la Inter sau că a venit Ronaldo la Braşov. Preferam să fi jucat cu elveţienii ce au vizitat Bucureştii (Grasshoppers şi FC St. Gallen) pentru că sigur ne-am fi calificat. Chiar şi aşa, în naivitatea vârstei, era foarte supărat pe „stegarii” mei. „Bine măi băieţi, n-aţi reuşit să-i eliminaţi, dar măcar să-i fi bătut în retur, la Braşov, ce naiba?”. Pentru mine FC Braşov era cea mai tare echipă din lume.

Una peste alta, rămâne amintirea unei frenezii fantastice ce a cuprins oraşul la meciul cu armenii. Frenezia ce ne e atât de dor s-o retrăim.