Zic că în ultima zi a lu’ 2011 nu strică să ne jucăm de-a specialiştii şi să facem un mic top al celor mai buni „stegari” de-a lungul anului ce curând se va încheia. Un top 5 zic că e suficient, pentru că nu vă va lua mult timp de citit, putând apoi a vă preocupa liniştiţi de planurile marii beţii de diseară.

LOCUL 5

În fotbal, zic englezii, nu ar trebui să conteze decât vreo trei cifre: cifra meciurilor jucate, a golurilor marcate şi a minutelor rămase. Bălăriile alea cu număr de kilometri alergaţi, tackling-uri sau pase reuşite, număr de şuturi spre şi pe poartă sunt doar… bălării. Dacă un jucător e un bun apărător, spre exemplu, lumea îşi va da seama de chestia asta fără a fi nevoită să citească foaia statistică a respectivului. În acest asentiment, permiteţi-mi să-l trec pe locul 5 în „Top 5 Stegari pe 2011”, pe fundaşul central portughez sosit astă-toamnă, Ricardo Machado.

Băiat care-şi vede de joc, acesta a debutat în meciul de Cupă cu Bacăul unde nu a avut o prestaţie foarte convingătoare dar a reuşit totuşi să marcheze un gol. Apoi, încet-încet, acest june din oraşul Porto s-a dovedit indespensabil apărării noastre greu încercată în această toamnă-iarnă, oferind foarte mult siguranţă prin jocul său care a crescut de la meci la meci.

LOCUL 4

Bine, probabil că ar fi fost în primii trei dacă în iarna asta nu alegea să plece de la Braşov în vederea obţinerii gloriei fotbalistice pe meleaguri bucureştene. Tinere Chipciu, când echipa avea mai mare nevoie de tine, ai ales s-o părăseşti. Dacă era exclusiv după mine, nu-l introduceam în acest top pe fostul decar „stegar” (Doamne ce urât sună, „fostul”… ), însă ăsta fiind un blog care deja a depăşit stadiul ideilor pur personale, trebuie să afişez şi nişte atitudini obiective din când în când.

Şi, dacă judecăm obiectiv, golurile sale de pe parcursul turului de campionat au contribuit la clasarea echipei în decembrie deasupra liniei retrogradării. Lucru pentru care, evident, îi suntem recunoscători tânărului Alexandru Chipciu. Totuşi, sperăm să retrogradeze cu Steaua iar el să-şi găsească un angajament în străinătăţuri.

LOCUL 3

E cel mai vechi component al echipei, fiind la club din sezonul 2005/06. Da, aţi ghicit, e vorba despre Marian Cristescu.

Ok, uneori lasă impresia că nu e în toane de meci sau că joacă doar pe vârfuri, însă nu trebuie să avem memoria scurtă iar când 18-le „stegar” trece printr-o pasă mai proastă să uităm toate acele momente în care ne-a făcut fericiţi. Hei, ori de câte ori mă supăr pe Cristi, îmi aduc aminte golul cu care a deschis scorul pe Ghencea în martie ‘011 şi nu mai sunt aşa tare supărat pe el. Bine, nu înseamnă că golul ăla îl absolvă de orice alte responsabilităţi, însă ar trebui să ne facă să-l criticăm cu mai mult bun simţ atunci când o mai peceşte. Oricum, ştiţi de ce l-am ales pe Cristescu să deschidă top 3-ul? Pentru penalty-ul ăla transformat în meciul cu Rapid din Regie, când toţi se aşteptau ca el să rateze intenţionat. Totuşi, sunt curios cât o s-o mai ducă şi el la noi.

LOCUL 2

De pe coastele Portugaliei, omul care a ferecat în multe rânduri poarta noastră de-a lungul turului, „Super” Mario Felgueiras. Dacă îl ţineţi minte doar pentru gafa din meciul de la Mediaş, înseamnă că sunteţi, scuzaţi-mi expresia, idioţi irecuperabili.

Dacă într-adevăr e un jucător în lotul actual despre care se poate spune că fără el Steagu’ n-ar fi deasupra liniei, acest jucător e fără doar şi poate Felgueiras. Bine, el o să spună că n-a fost singur, că i-a avut pe coechipierii săi alături, perfect adevărat. Însă, ştiţi cum e, la un portar greşelile se văd „crystal clear”, iar, din fericire pentru noi, lusitanul s-a dovedit unul dintre cei mai buni portari din România, salâvându-ne în multe situaţii când glonţul ne-a şuierat pe la urechi.

LOCUL 1

Poate că mulţi dintre voi nu veţi fi de acord cu nominalizarea mea, însă pe fostul căpitan, Robert Ilyeş, îl consider a fi „stegarul” anului 2011, chiar a dacă în a doua jumătate a acestui an din care au mai rămas doar câteva momente, ciucanul a îmbrăcat tricoul altei echipe.

Motivul pentru care Ilyeş e ză best? A condus echipa în istorica victorie de pe terenul Stelei, şi a tras după el clubul până în semifinalele Cupei unde, dacă n-ar fi fost trădarea unora (da, scriu mare, TRĂDARE, pentru că unii au simulat dorinţa de calificare în finală), golul său din penalty ar fi putut fi cel mai frumos gol braşovean din ultimii 30 de ani. Dar aşa, am rămas cu dezamăgire, durere sufletească şi lacrimi, după care cel care a fost timp de patru ani căpitanul acestei echipe a ales despărţirea de oraşul de sub Tâmpa.

P.S.  pe la orele 18 aşa, dacă nu v-aţi îmbătat încă, întreaga retrospectivă a lui 2011. Sau dacă sunteţi încă treji la ora aia, o să vă dau motive să vă îmbătaţi: victoria istorică sau finala ratată. Decizii, decizii…

---