În articolul de aici scriam despre cei mai buni marcatori ai Brașovului în meciurile cu Steaua București dintre 1957 și 1983, perioadă în care clubul nostru a avut palmares pozitiv în faţa bucureştenilor. Acel top este compus în exclusivitate din jucători ofensivi, Proca, Fusulan, David și Meszaroș – atacanți, Gyorffy – extremă, iar Pescaru, la vremea aceea – mijlocaș ofensiv.

Fotbalistul care va face notă discordantă în acest top se numește Vasile Ştefan, om de bază în apărarea brașoveană a anilor 1980, unde a jucat mai întâi ca fundaș lateral, apoi a făcut cuplu în centru cu Ioan Nagy. Chiar şi aşa, ca jucător defensiv Vasile Ştefan a înscris de patru ori împotriva Stelei, faptul care face golurile sale să fie cu atât mai preţioase este acela că le-a reuşit în perioada în care clubul bucureştean atingea apogeul său european.

După ce a luat parte la promovarea din 1980, ajuns pe scena Diviziei A, Vasile Ştefan înscrie:

– primul gol în victoria cu 2-1 din 1981, tur (la Braşov); o dublă în remiza 2-2 din 1986, retur (la Braşov); golul de onoare în înfrângere 1-3 din 1987, tur (la Bucureşti)

25 mai 1983. Vasile Ştefan degajează pericolul. Meciul s-a încheiat 1-1, după ce „stegarii” au condus 1-0, penalty-ul din care Steaua a egalat fiind provocat chiar de către eroul acestui articol.

Câteva lucruri interesante: victoria din 1981 a fost ultima pentru următorii zece ani reuşită de „stegari” în faţa steliştilor, ritmul galopant de avansare a „militarilor” în ierharhia fotbalistică şi decăderea galben-negrilor ducând spre o rupere a echilibrului între cele două rivale (între 1981 şi 2001 braşovenii aveau să mai câştige doar de două ori în faţa bucureştenilor!). Apoi, dubla lui Vasile Ştefan în returul sezonului 1985/86 venea la o lună şi o zi (8 iunie) după ce clubul din Ghencea reuşise obţinerea Cupei Campionilor Europeni.

Un jucător devotat clubului şi o prezenţă … „exotică” într-un clasament în care rareori fundaşii îşi fac intrarea.