0-7

Nu m-am documentat, dar bănuiesc că e o raritate ca un meci de fotbal disputat între primele două clasate să se încheie cu victoria la șapte goluri diferență a uneia dintre echipe. Și vorbim aici, totuși, de un meci jucat în Divizia B, nu într-o ligă de amatori în care una dintre echipe a jucat 6 contra 11 și a luat bătaie 0-7 pentru că juma’ din jucători erau încă la muncă. Şi când mai pui în vedere şi faptul că meciul e unul care practic decide cine va juca în prima liga începând cu viitorul sezon…

Meciul de la Târgovişte din 12 iunie 1977 a gravitat în jurul lui Sterică Adamache, legendarul portar al Braşovului. Înger păzitor al echipei de 15 ani la rând şi al Naţionalei în „Groapa cu Lei” de la Guadalajara (1970), „Baronul” a fost principalul acuzat pentru colosala înfrângere cu 0-7. Dar înainte de a aprofunda acest subiect, iată o cronică a meciului de atunci.

Despre derby-ul seriei a doua a Diviziei B, disputat duminică la Târgovişte, între formaţia locală C.S. şi  Steagul roşu Braşov, meci care avea să stabilească, de fapt, echipa care urmează să promoveze în primul eşalon divizionar, s-ar putea spune, desigur, foarte multe lucruri interesante. În rîndurile faţă, însă, nu ne vom opri decît asupra a două dintre acestea care, fără nici o exagerare, par, pur şi simplu, de necrezut. Este vorba, mai întîi, de marele interes stîrnit de această decisivă întîlnire în rîndurile publicului tîrgoviştean. Aşa se face că dumincă dimineaţă, încă de la ora 7 Sadionul Municipal era ocupat de peste 25 000 spectatori (cifră record) care nu s-au mişcat de pe locurile lor de sub… umbrele timp de patru ore, deşi a plouat torenţial pînă aproape de începera întîlnirii. La ora 11 însă, ca la o comandă parcă, ploaia s-a oprit şi au început să curgă… golurile în teren. Şapte la număr şi toate în poarta lui Adamache. Cum se explică un asemenea scor fluviu, incredibil într-o confruntare dintre două formaţii de valoare apropiată? Din capul locului va trebui să spunem că gazdele au prins o zi de excepţie, în care le-a ieşit tot sau aproape tot ce au încercat.Echipa antreantă de N. Proca a reuşit relativ repede să destrame dispozitivul defensiv al oaspeţilor (cu Pescaru „măturător”) după executarea impecabilă a două lovituri de la 18-20 m pe care Tătaru, într-o excelentă dispoziţie de joc, le-a transformat în tot atîtea goluri. La 2-0. în minutul 20, „lacătul” oaspeţilor s-a deschis, dar şi nervii unor jucători braşoveni au cedat inexplicabil  de uşor (în min. 22, Hîrlab a fost eliminat pentru lovirea fără balon a lui Grecea) şi gazdele, cu două goluri la activ şi un om în plus, au pus definitiv stăpînire pe joc.

Şi ceea ce s-a întîmplat, după aceea, a fost consecinţa firească a jocului permanent ofensiv al echipei tîrgoviştene care a marcat încă de cinci ori, goluri bine lucrate şi frumos realizate. La 7-0 meciul a continuat să se desfăşoare totuşi într-o notă de dinamism şi angajament, ca şi cînd ar fi fost 0-0. Cuvinte de laudă, deci, pentru acest lucru, ambelor combatante (…) .”

Târgovişte wins! Fatality! Pe cine să cadă, deci, vina unui eşec la scor dacă nu pe portar? Stere „Baronul” Adamache a fost acuzat că a vândut meciul echipei lui Proca, ajungându-se chiar să se vehiculeze şi suma pentru care acesta ar fi comis trădarea, 100 000 lei. Pentru Adamache, chinul de a fi privit pe stradă şi în fabrică precum un ciudat şi unic vinovat al meciului de la Târgovişte a fost peste puterea îndurărilor sale. Se retrage de la Steagu’ şi mai joacă fotbal doar în meciurile inter-secţii ale uzinei, până când avea să moară peste un an înecat în apele Dunării. În necrologul semnat de Dumitru Graur este abordat şi subiectul acestui celebru eşec, infirmându-se zvonurile vânzării meciului. Iuliu „Cucu” Jenei, un alt mare jucător al clubului, explică felul de a fi foarte boem al „Baronului”, care avea obiceiul să dispară cu zilele înainte de anumite meciuri, urmând să apară cu scurt timp înainte ca echipa să plece în deplasare iar acolo să apere senzaţional, în ciuda exceselor din zilele premergătoare. Pentru meciul de la Târgovişte se vorbeşte despre o femeie, Stella Gurmăzescu, care ar fi apărut în viaţa lui Sterică în săptămâna dinaintea derby-ului, această fiind plină de bani şi dispusă cheltuiască oricât cu febleţea ei ce apăra poarta Steagului. Acelaşi Iuliu Jenei spune că jucătorii au fost cu toţii de acord ca Adamache să apere la Târgovişte, chiar dacă săptămâna şi-o petrecuse prin baruri şi restaurante, aceştia având încredere oarbă în îngerul lor păzitor.

A fost ultimul meci jucat de Adamache pentru Steagu’ şi ultimul meci în care Braşovul a primit şapte goluri.


Susţinere blog

Dacă ţi-a plăcut ce ai văzut, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.

€1,00

4 gânduri despre “0-7

  1. Meci din categoria la care nu ai explicatie. Cu 4 etape inainte de final cu sanse reale la promovare Steagu pierde incredibil la un scor rusinos. Inainte de meci liniile de clasament aratau astfel:
    1. CS Targoviste 30 19 6 5 49-19 44p
    2. Steagul Rosu 30 20 2 8 47-24 42p
    Iar dupa partida cu Steagu echipa targovisteana pierdea la Fagaras cu 0-1.
    Iata ce scria ziarul „Cuvantu Nou” :
    „Este drept ca un campionat nu se castiga in „flacarile” derbyului, mai ales in conditiile in care trebuie sa suporti handicapul deplasarii.Steagul rosu nu a pierdut sansa revenirii in divizia A la Targoviste, ci in primul rand in stagiunea de toamna cand acastigat in deplasare numai 3 puncte…”

  2. nici acum nu pot sa cred ca s-a intamplat asa ceva………
    dupa acel meci, Steagu juca acasa cu Metalul Bucuresti (3-0)….am fost pe stadion..m-am dus direct de la festivitatea de inchidere a anului scolar…..era atmosfera de meci amical….au fost vreo 6-7000 de spectatori totusi…dar mi-a ramas in minte ca in galerie, care de fapt a scandat doar la cele 3 goluri, nu vedeai nici un steag….odata cu acel 0-7 murise si speranta

  3. Meciul asta a avut loc cu cateva zile inainte de „libi”, eram militar TR (in Dobrogea, cu Gache camarad de companie si mare mistocar la adresa Steagului) si se zvonea ca ni se va prelungi stagiul. Starea noastra era foarte proasta, iar nenorocirea de la Targoviste a venit ca o basculanta de sare pe rana. Departe de surse de informare, ca si de alti stegomani, asta a fost o mare umilinta pentru mine, pe care nu am uitat-o inca. Am trecut de cateva ori prin Targoviste si de fiecare data parca aveam tendinta sa ma uit atent dupa colturi, nu cumva sa apara vreunul sa-mi faca cu tifla. Singura mea colega de facultate originara din Targoviste, desi era o fata normala si o colega exceptionala, mi s-a parut mult timp cel mai mare dusman, i-a trebuit, saraca, multa rabdare cu mine.
    Bref, povestea asta n-o s-o uit niciodata, De ce, cum, care a fost explicatia …. nici nu conteaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.