sursa: arh. Gruia Hilohi
„Silviu Ploeşteanu” e a doua casă. Acolo, fericirea mă ia prin surprindere mereu, niciodată nu sunt pregătit s-o întâmpin, chiar dacă plec de acasă spre casă cu gândul de a gusta din ea. De a mă îmbăta cu ea! Nu, ea mă surprinde tot timpul. În unele seri îmi face cu ochiul peste acoperişurile cu ţiglă roşie şi pereţii gri ai blocurilor. Aruncă o vrajă peste mine cu parfumul zidurilor vechi, al porţilor de fier, al scaunelor de plastic, al chiştoacelor arzânde între degetele unei mâini care abia aşteaptă să prindă fularul de-un capăt şi să-l învârtă prin casă.
De asta mă întristez când cineva scrie sau vorbeşte urât despre acasă. Sunt trist nu pentru că scaunele sunt într-adevăr murdare, nu pentru că accesul se face greu când vin mulţi spectatori şi nici pentru că în spatele celebrei porţi dinspre Fartec e un panou publicitar imens în locul unei peluze. Vezi, unii se întreabă de ce e celebră poarta dinspre Fartec. Astea-s lucrurile care, de fapt, mă întristează. Nu soarele care mă bate-n cap, nu ploaia care-mi intră-n piele, ci pentru că respectivul nu vede casa prin ochii mei şi nu simte ce simt eu. E casa noastră, a „stegarilor”. Pentru că acasă a câştigat Tata Ucu prima lui competiţie de atletism şi tot acasă s-a şi retras din cariera sportivă. Pentru că acasă s-au antrenat „UAB-iştii” Ion Baboie şi Victor Pop ca să devină multipli campioni naţionali la alergări. Pentru că acasă am îngenuncheat Fenerbache, Olympiakos şi Beşiktaş.
sursa: orasulmemorabil.ro
Casa noastră împlineşte astăzi, 26 august 2013, 80 de ani de la punerea pietrii de temelie, construcţia fiind finalizată patru ani mai târziu. În partea stângă aveţi un extras din Gazeta de Transilvania din 27 august 1933, care cuprinde cuvântarea primarului de atunci, dr. Cornel Voicu, cât şi datele tehnice ale noii arene sportive. Observăm cu această ocazie că atunci s-a construit doar actuala porţiune centrală din Tribuna I, Tribuna a II-a fiind construită mai târziu, spre finalul deceniului sau imediat după al Doilea Război Mondial. Lungimea terenului de fotbal, de 105 metri, s-a păstrat şi în prezent, îngustându-se în schimb cu 5 metri. Pista de atletism, pe care alergătorii UAB-işti şi-au format faima naţională, a fost desfiinţată în anii ’60, la fel cum şi acoperişul de lemn de peste T1, cel mai mare din România la timpul respectiv, fusese scos din uz în anii ’50. În locul facilităţilor dispărute apar altele noi, cum ar fi cele două peluze deschise publicului în 1974, ca parte a procesului de extindere început la mijlocul anilor ’60. În 1980 lucrările de extindere sunt complet finalizate, stadionul căpătând forma pe care a avut-o până la demolarea peluzei dinspre Fartec. Ultima modificare importantă adusă stadionului este inaugurarea instalaţiei de nocturnă la 5 aprilie 2009.
În prezent, Stadionul „Silviu Ploeşteanu” (fost Regele Carol al II-lea, Municipal şi Tineretului) este cel mai bătrân stadion din prima ligă românească, fiind şi singurul care datează din perioada interbelică.
Nu că-i făcută de mine, dar probabil una dintre cele mai frumoase fotografii cu T2-ul braşovean. Dintr-o zi în care totul a fost perfect, de la lumina soarelui, la cântece, la golul reuşit în ultimul minut. 10 iunie 2009
Vorbind în continuare despre prezent şi despre necesitatea adaptării la epoca modernă, ce s-ar putea face pentru ca „Silviu Ploeşteanu” în sine să atragă mai mulţi spectatori la meciurile Steagului?
1. Acoperirea completă a tribunelor.
2. Amenajarea grupurilor sanitare.
3. Realizarea unei parcări subterane pe două nivele sub autogară.
4. Finalizarea peluzei dinspre Fartec.
5. Amenajarea unui club al suporterilor/muzeu în pavilionul de lângă casa de bilete.
Desigur, toate astea se pot face în timp, nu e nimeni absurd să le ceară finalitatea într-o singură pauză competiţională. Dar ele sunt necesare, pentru că aşa cum predecesorii noştri au tot construit, rolul nostru este să aducem în continuare plus-valoare, nu de a distruge sau a asista nepăsători la degradare. Puneţi pe hârtie toate facilităţile acestea cu vechimea şi „spiritul” stadionului şi veţi vedea imaginea unui „Craven Cottage” românesc. Intimitatea, istoria, amintirile, un loc pe care să-l numeşti „acasă”, nu poţi cumpăra toate astea cu un stadion nou-nouţ.
Susţinere blog
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.
€1,00
La Stegaru' 
Punctele 1, 2, 4 si 5 sunt realizabile fara doar si poate, si chiar cu costuri omenesti sa zicem.
Partea cu parcarea subterana este total nerealista. Ar ajunge la un cost exorbitant, nu isi permite nici o primarie d-apoi un patron de club. Solutii ar fi o conventie cu cei care construiesc mall-ul la fartec sau cumpararea unui teren din zona (ex. depozitele din spatele T2 sau fosta fabrica de paine) pentru a realiza o parcare.
Apropo de punctul 5, acolo se pot face multe cu costuri mici. Imagineaza-ti ca s-ar ridica acea cladire cu 2-3 etaje si s-ar putea face de ex. magazin la partea si un club/pub la etaj 1 si 2. Ba chiar daca sunt destepti sus de tot, in loc de acoperis pot face o teresa si se poti vedea antrenamentele, meciurile etc. Ar fi o chestie originala.
Oricum viitorul pare destul de clar… mai devreme sau mai tarziu se va construi un stadion la municipal, si ne vom muta acolo
Da, pct. 3 e costisitor. Dar m-am gândit că dacă Primăria avea planuri să facă o parcare subterană sub Parcul Central (şi apoi să replanteze parcul !!!), sau dacă acum se vrea a construi parcare supraetajată în dealul de lângă Bibliotecă (şi să replanteze !!!), că n-ar fi chiar imposibil de făcut una subterană sub autogară, mai ales că nu-i nimic de replantat 😀 Bine, la ideea asta m-am gândit şi pt că am văzut că pe-afară parcările subterane, fie că-i vorba de firme sau clădiri rezidenţiale, sunt la ordinea zilei.
Ideea ta legată de o terasă de pe care să se poată vedea antrenamentele (poate chiar şi meciurile?) chiar ar fi o chestie originală. Da, se pot face multe lucruri frumoase, păcat doar că nu suntem noi în măsură să luăm deciziile astea.
Cât despre mutare, sunt sigur că aceasta va veni. Un stadion nou aduce capital electoral la greu şi se va face într-o bună zi, chiar dacă zecile de milioane de euro ar putea fi folosite pt nişte lucruri mult mai necesare oraşului. Dar până atunci mai visăm şi noi.
🙂 buna asta cu replantatul!…cred ca oamenii astia trebuie reculesi..sau mai pe intelesul tuturor revotati..
Orice proiect este bine venit si mai ales orice idee…dupa parerea mea doar o colaborare a tuturor factorilor de decizia privind Brasovul + Nicolae ar aduce lumea la stadion si performantele pe care le asteptam…
Va salut pe toti si nu dezarmati..datorita voua se va schimba ceva…
Probabil ca multe se pot face pentru aducerea spectatorilor la stadion prin contributia arhitectilor, constructorilor, oamenilor cu bani (si cu pofta de bani). Dar cred ca principalul magnet nu in asta sta.
La stadion vine lumea sa vada un spectacol, sa vada o lupta sportiva. Cand baietii aia de pe iarba (era considerata odata cea mai buna din tara, si era naturala, nu avea stropitori si alte gadgeturi in ea, si totusi era cea mai buna, presarata cu banutei si papadii) deci cand baietii aia vor juca pentru echipa, pentru spectatori si pentru placere, a lor si a celor din tribuna, cand conditia asta va fi indeplinita, cred ca tribunele vor fi prea mici.
Si sunt sigur ca nu va fi nevoie de parcarea aia, pentru ca oamenii vor veni la meci ca pe vremuri, pe jos, defiland, inainte si dupa meci, pe strazile care duc spre stadion. (sa mai spun o data cum era Mihai Viteazu dupa terminarea meciurilor de acum 40 de ani?)
PS Razvan, ma bucur ca ai o colaborare cu Gruia Hilohi. Putini oameni pun atata pasiune cum face el pentru recuperarea istoriei orasului nostru si sunt mandru de prietenia cu el.
Clar acela este motivul principal pt umplerea tribunelor, nu încape discuţie.
La dl. Gruia Hilohi mi-am făcut intrarea tot graţie pasiunii pt avioane. Şi cică fulgerul nu loveşte de două ori în acelaşi loc.
Bună ziua.
Vin cu o întrebare…nu legată de fotbal ci de sport in general : A fost un mărșăluitor brașovean prin anii 50′, Baboie… Se mai știe ceva despre el ? Nu am găsit absolut nimic în română, ci doar câteva menționări scurte în alte limbi… Culmea !!!
Salutare,
Am găsit în arhivele digitale o mulțime de informații care ajută la trasarea carierei lui Ion Baboie, împreună cu câteva știri din anii 80, când acesta participa la cursele de marș dedicate seniorilor.
Încă nu am găsit vreo informație despre apusul vieții sale.
Poate cei de la Asociația Județeană de Atletism Brașov să dețină mai multe detalii – contact@ajabrasov.ro
Nu știam, foarte interesant. O adevărată valoare acest atlet ! Vă mulțumesc !