Motto: „Nu iubesc altă echipă decât Steagu’ !” (Petru Cadar)

Era minutul 86 al meciului retur cu Beşiktaş, 2 octombrie 1974. Turcii aveau 2-0 la general, după victoria din tur. „Stegarii” rataseră multe ocazii pe „Tineretului” şi unii oameni deja începeau să coboare treptele tribunelor, gândindu-se că vor avea parte de o cină tristă. Şi atunci…

Când juca fotbal pe stradă cu ceilalţi copii îi plăcea să se închipuie că-i Szigety. Ori Fusulan, Ori Szeredai. Alearga, dribla şi şuta visându-se erou ca eroii săi. Apoi, de parcă destinul i-ar fi fost scris de un scenarist de la Hollywood, copilul devine junior şi imediat după aceea senior. Stă pe aceleaşi bănci din acelaşi vestiar, calcă aceeaşi iarbă şi, probabil – dat fiind că era era fotbalului romantic, loveşte aceleaşi mingi. Curând are şi tricoul lui. Doar al lui. Peste dungile galben-negre se suprapune un „8” mare şi negru. La mijlocul terenului, deci responsabil cu greul. Construcţie, atac, apărare – tot menu-ul. În ’69, pe 25 mai, simte că a atins stelele, chiar dacă este abia ora prânzului . Închide tabela la 4-1 în ’84 al meciului de la Braşov cu Chimia Suceava. „Stegarii” erau atunci în „B” şi promovarea se zărea după colţ. În sezonul următor ajunge cu Steagu’ până în semifinalele Cupei, unde dinamoviştii bucureşteni le închid uşa-n nas. Îndulceşte eliminarea cu un gol în ’86, ca să fie 1-3. Peste o lună, în penultima etapă, egalează la Arad, pe erenul UT-ei, în ’26. Dar „stegarii” trebuie să accepte din nou înfrângere cu 1-3. Destul ghinion! Următoarele 8 goluri reuşite în Liga 1 vor aduce puncte echipei. Şi încă unele ale naibii de importante! Pe 19 mai 1974, Steagu’ e în plină luptă pentru a prinde un loc în cupele europene, iar în față apare Petrolul. Fiecare fază şi minut contează.

[…] min. 82, şutul-bombă din 20 m, jos la colţ, are valoare de diamant […]”

Constantin Alexe, în cronica din Sportul, sursa

El, chiar el, copilul care bătuse mingea pe străzile oraşului, „stegarul” care aduce acum bucurie altor „stegari”. Victorie! Steagu’ va termina campionatului 1973/74 pe locul 3, echivalent cu calificarea în cupele europene.

Şi atunci când minutele păreau că sufoca şi ultima speranţă, driblează cu dreptul – fenta sa înclină un jucător turc – şi şutează cu stângul. Sunt cam 22-23 de metri până la poartă. Mingea ia înălţime, un apărător turc vrea s-o deturneze cu capul, dar nu face decât să-i imprime milimetrii necesari pentru a se aşeza mai bine în vinclul poţii lui Sabri Dino. Aşa a început una din cele mai dramatice răsturnari de scor din istoria cupelor europene. Aşa a înscris Petru Cadar ultimul său gol pe „Tineretului”. Peste doi ani, tot într-o zi de octombrie, când echipa începea al doilea an de chin în „B”, pe un teren anonim din Bucureşti, contra unei echipe anonime – Tehnometal, „stegarul de pe strada noastră” marca ultimul său gol sub galben-negru. Al 14-lea.

Petru Cadar, n. 25.09.1948, în Brașov. A intrat în lotul mare la Steagului în 1966 și a jucat pentru club 11 ani, în peste 250 de meciuri (188 în Liga 1, 48 în Liga a 2-a, +10 în Cupa României, 4 în Europa League, +Cupa Balcanică) și a înscris 14 goluri (9 în Liga 1, 2 în Liga a 2-a, 2 în Cupa României, 1 în Europa League). sursa foto: Laci