Când s-a pornit în vara trecută proiectul Steagul Renaşte, prima chestie pe listă a fost asta: puterea să nu mai ajungă în mâinile unei singure persoane, oricare ar fi aceea.

Mno, planul ăla s-a dus naibii într-un mod glorios şi zgomotos odată cu predarea echipei către Maurer Imobiliare. Zic că e o diferenţă între predare şi preluare. Compania respectivă nu a preluat un club, i-a fost predat unul curat ca lacrima şi care se bucură de susţinerea celor mai fanatici dintre braşoveni.

Desigur, unii sunt extaziaţi că „vin bani în club”, aceia n-au fost acolo între iulie şi noiembrie 2017 pentru a vedea cum e să ai cu adevărat echipa ta. Nu-i condamn, doar prezint faptele. După ce am simţit cum e ca clubul chiar să fie al tău, reîntoarcere asta la patron eu o văd ca un eşec. Totul ţine de cine cum scrie istoria, aşa că permite-mi să scriu istoria pierzătorului, pentru că vor fi destui care peste ani să relateze întâmplarea din decembrie ceva de genul: seriozitatea proiectului suporterilor stegari a atras atenţia unei mari companii, care a decis să investească şi să ridice clubul spre noi culmi. Sună bine.

Aiurea. E un eşec. Ştiu, să vină una din cele mai mari companii din domeniul imobiliarelor şi să investească în clubul pus la cale de tine şi ai tăi şi să numeşti asta eşec sună nebunesc. O să mai auzi că „asta a fost singura soluţie”. Aiurea din nou. Mereu există cel puţin două opţiuni şi soluţii, trebuie doar să fii suficient de lucid şi curajos ca, uneori, să alegi drumul nepavat şi fără felinare. Şi să tot mergi mai departe cu încrederea că n-ai lăsat teama de necunoscut să-ţi umbrească principiile.

Poate te întrebi ce am de pierdut în treaba asta. Nimic, în afară de idealuri, speranţă şi de un club ca o familie. Îi tot aud pe toţi vorbind de „acolo unde ne e locul”, adică în Liga 1. Iarăşi o aiureală. Locul acestui club este, prima şi prima oară, în mijlocul comunităţii oraşului de unde a fost izgonit de alţii care ştiau ei unde este tărâmul făgăduinţei. O sută şaizeci de membri cotizanţi la finalul anului, eram bine. Nu degeaba se spune că Roma n-a fost contruită într-o zi.

Semnele că tot ceea ce am trăit din iulie şi până în noiembrie e pe sfârşite le-am tot văzut în ultima vreme. Nu pot avea încredere într-un om, Florin Stângă, care în vară a refuzat să fie antrenorul noii echipe pentru că avea o înţelegere verbală cu AFC Hărman şi „cuvântul dat e cuvânt dat”, dar care în iarnă, deşi sub contract, n-a mai avut constrângeri morale. Nu sunt ofticat de refuzul din vară al dlui Stângă. Doar am asistat la acea discuţie, nu l-am implorat de nimic. Refuzul său de atunci a fost chiar cel mai bun lucru care se putea întâmpla clubului.

dl. Stângă a lămurit faza cu cuvântul dat în vară Hărmanului și cu actuala lui venire la SR. Cuvântul dat a fost cuvânt, iar în toamnă și-a dat demisia de la Hărman, dar a rămas acolo până la finalul iernii, deci nu era sub contract când a venit la noi. Greșeala mea că l-am suspectat și acuzat pe om, așa că-mi cer scuze. Având contact în aceste șase luni cu atâția oameni suspecți și cu intenții dubioase, începi să dezvolți neîncredere și suspiciune față de oricine.

Dl. Ghimbăşan, consilierul pe probleme sportive al lui Bruce Snead, americanul din Maurer Imobiliare care a afirmat că el şi Simon Maurer vor avea ultimul cuvânt în club, este o altă prezenţă enigmatică în anturajul echipei. Devine obositoare explicaţia „l-a vrut” cutare, la fel devin şi discursurile despre dorinţa de a-i avea pe suporteri alături, de a colabora cu ei, şi mă simt extenuat să tot aud cât respect au toţi pentru ceea ce am făcut noi stegarii, „dar acum trebuie să…”. Văd imposibilă această colaborare cu oameni care timp de şase luni n-au dat nici cel mai mic semn de susţinere faţă de proiectul început de suporteri pe 14 iulie 2017.

Clubul acesta s-a născut datorită suporterilor din diverse categorii sociale, de diferite etnii şi de varii convingeri politice şi religioase care n-au putut rămâne inerţi la dispariţia FC Braşov, a Steagului. Pentru mine, în această zi de 17 ianuarie 2018, acel club nu mai există.

P.S. am zis că mereu există cel puţin două opţiuni. În cazul de faţă: 1) includerea membrilor cotizanţi ca membri fondatori pe noul statut, cu Liga Suporterilor Stegari, din care fac parte majoritatea membrilor cotizanţi, deţinând un procent din club şi fiind în continuare implicată financiar; 2) acceptarea eşecului definitiv.