Sper ca într-o zi să reuşesc să mă aşez la o bere cu băieţi din vechea gardă şi să întindem fundaţia unei mini-istorii a fanilor „stegari”.

Mi se pare importantă treaba asta. Suporterii „stegari” au fost o parte integrantă a comunităţii şi merită evidenţiaţi, recunoscuţi chiar ca o cultură fără de care oraşul ăsta ar fi pur şi simplu mai sărac. Începând cu primele deplasări consemnate în scris la începutul anilor 1960 (inclusiv la Sofia, pentru meciul decisiv cu Levski din Cupa Balcanică), continuând cu influenţa pe care au avut-o asupra tifoseriei braşovene grecii refugiaţi în oraşul de sub Tâmpa, apoi cu participarea fanilor la revolta din 15 noiembrie 1987 şi cu sfidările ulterioare aduse regimului comunist, ce a urmat în anii 1990, exodul dupa meciul cu Inter, şi cum proiectul iniţiat de Liga Suporterilor Stegari a făcut ca spiritul Steagului să nu dispară.

Dar evocarea pasiunii suporterilor „stegari” pentru propria echipă ar începe muuult mai devreme. Prin ocombrie 1939!

Pe vremea aia Steagu’ se numea UAB – prescurtare pentru Uzinele Astra Braşov – şi echipa concura în primul Campionat Districtual din istoria ei. Pe 15 octombrie, o duminică, „stegarii” (mă rog, viitorii „stegari”) primeau în etapa a 5-a vizita celor de la ACFR pe stadionul Metrom. Alb-albaştrii – culorile noastre până în 1967 – aveau 4 victorii din 4 în campionat, suficiente cât să nu se lase intimidaţi de faima ACFR-ului, care era cea mai de succes echipă braşoveană a epocii. Cu toate astea, scorul pauzei este favoribil alb-violeţilor (culorile ACFR), 1-0. Dau acum cuvântul ziarului local de limbă maghiară Brassói Lapok, apărut pe 18 octombrie 1939:

De două ori au izbucnit incidente în repriza a doua. O parte din publicul orbit al UAB-ului a şi atacat pe câţiva dintre jucătorii echipei feroviare. Scandalul nu a escaladat datorită intervenţiei inginerului Ruşneac. Cazul va continua în faţa Districtului.”

Or fi zis ei ceva, au înjurat.

Nu susţin şi nu promovez agresiunea fizică asupra jucătorilor de fotbal, dar episodul ăsta mi se pare relevant pentru felul în care suporterii erau gata să sară în apărarea echipei şi denotă cam care va fi atitudinea lor în anii ce vor urma.

Ne mândrim că am putut păstra peste decenii această genă, şi că am reuşit în vara lui 2017 să sărim pentru ai noştri încă o dată.