După o cursă cap la cap cu ACFR Braşov în toamna anului 1941 pentru calificarea la turneul final al Cupei Basarabiei, cei de la UAB se duelau din nou cu rivalii feroviari încă din primele zile ale anului 1942.

De data aceasta miza era un loc în viitorul Campionat de Război, organizat de Federaţia Română de Fotbal ca înlocuitor al Campionatului Naţional.

Stabilirea configuraţiei viitorului campionat nu a fost o treabă chiar aşa de simplă. Intrarea României în al Doilea Război Mondial cu un an mai devreme produsese destule şocuri la nivelul societăţii, cluburile de fotbal nefiind excluse. Multe din ele se confruntau cu probleme de personal, având fotbalişti plecaţi pe Frontul de Est, în campionatul maghiar sau interziși pentru că erau evrei. Astfel, FRF stabilise o serie de condiţii care trebuiau îndeplinite de cluburile doritoare să ia parte la Campionatul de Război, pentru a se asigura succesul competiţiei:

1. Oferirea unei garanţii financiare era în capul listei.
2. Situarea oraşului pe o linie feroviară accesibilă era următoarea, dat fiind că în acea vreme echipele efectuau deplasările cu trenul.
3. În final, pentru obţinerea „licenţei”, se avea în vedere care dintre echipele solicitante „posedă football tânăr şi bun, care merită încurajat”. (Gazeta Sporturilor din 21 iunie 1942)

Orice pentru participarea în Campionatul de Război

---

Atât UAB cât şi ACFR bifau cu brio toate punctele de mai sus, dar Braşovul putea beneficia de un singur loc în viitorul campionat. Şi cum 11 din cele 12 poziţii disponibile fuseseră deja alocate, artileriştii* şi ceferiştii au făcut tot posibilul pentru a-i convinge pe oficialii federaţiei de meritul propriei cauze.

[* Uzinele Astra Braşov au început să fabrice începând cu 1938 diverse tipuri de piese de artilerie şi muniţii]

Planurile şi acţiunile UAB-ului pentru adjudecarea poziţiei vacante au ocupat spaţii ample în paginile Gazetei Sporturilor. Nu au fost chestiuni pur sportive, conducerea echipei de fotbal a Uzinelor Astra mergând până la asigurarea unei deplasări all-inclusive tuturor adversarilor care ar fi venit sub Tâmpa în viitorul sezon.

UAB – în cazul în care ar fi admis în campionat – oferă, pe lângă baremul regulamentar celor 11 participanţi întreţinerea complect gratuită şi maşini la dispoziţie.

sursa: GSP din 17 iunie 1941

Întreţinerea aceea înseamnă cazarea, şi dacă în ianuarie oferta era valabilă doar pentru echipele bucureştene, iată că pe măsura apropierii startului sezonului ea fusese extinsă.

Totodată, pentru a se asigura că Braşovul nu ar fi doar o destinaţie turistică pe harta viitorului Campionat de Război, conducerea UAB purta tratative pentru transferarea unor jucători cheie de la echipa prim-divizionară Uzinele şi Domeniile Reşiţa.

Braşovenii şi reşiţenii deveniseră familiari unii cu alţii de ceva vreme, având să se întâlnească şi într-unul din multiplele meciuri test susţinute de alb-albaştri în prima parte a anului 1942. Aceştia au jucat împotriva a tot felul de adversari, căutând în special confruntări cu echipe din primele două eşaloane, pentru a-şi demonstra astfel şi meritul sportiv.

Suntem în stare de asta?

---

Începutul n-a fost cel mai fericit, un 0-5 pe 6 aprilie 1942 la Cugir cu echipa Uzinelor Metalurgice (actuala Metalurgistul din Liga 3). Înfrângerea drastică cu divizionara secundă poate fi atribuită şi faptului că braşovenii jucaseră cu doar o zi mai devreme la Simeria împotriva unei alte divizionare secunde experimentate, CFR-ul local, reuşind în repriza secundă să marcheze două goluri pentru o remiză onorabilă.

Era preţul dorinţei de autoîmbunătăţire.

Calificarea până în şaisprezecimile Cupei României i-a ambţionat pe artilerişti să-şi măsoare forţele cu adversari şi mai de soi, astfel că în Gazeta Sporturilor din 24 mai 1942 se anunţă „Programul turneului dela Braşov”, în care luau parte echipele locale ACFR şi UAB, plus două viitoare participante în Campionatul de Război: Carmen Bucureşti şi FC Ploieşti.

Turneul de football care se va desfăşura Duminică şi Luni stârneşte un deosebit interes în rândul sportivilor (n. se referă la fanii sportului) de aici. Participarea Carmenului şi a lui F.C. Ploieşti este primită cu un interes şi curiozitate, pentrucă braşovenii n’au mai vizionat de mult turnee cu echipe de valoare puse să-şi măsoare forţele cu echipele locale U.A.B şi A.C.F.R., organizatorii turneului.”

După înfrângerile severe suferite la Cugir şi pe teren propriu, în Cupă, cu U Cluj (1-4), cei de la UAB erau învinşi şi de ploieşteni la o diferenţă notabilă, de data asta „la scorul prea sever de 3-0 (0-0)” (GSP din 26 mai 1942).

Jocul însă a fost echilibrat şi U.A.B. merita cel puţin un goal, pe care l-a şi marcat, dar arbitrul n’a acordat pe motiv de of-side”.

sursa: idem

S-a estimat prezenţa a 3000 de spectatorii în tribuna stadionului „Municipal” (actualul Silviu Ploeşteanu) şi pe lângă gardurile terenului de joc, aceştia fiind vrăjiţi de jocul frumos al echipei Carmen, care în al 2-lea meci al zilei a dispus de ACFR cu 5-1.

Bucureştenii şi-au adjudecat Cupa Astra – trofeu donat de Uzinele Astra Braşov – după victoria cu 2-1 în faţa UAB-ului în ziua de luni. Gipe, unul dintre jucătorii proeminenţi ai echipei de sub Tâmpa în acei ani, a marcat golul prin care alb-albaştri au condus la pauză.

ACFR – FC Ploieşti s-a terminat 0-0, dar UAB-ul, deşi încheia turneul pe locul 4, se mândrea cu modul impecabil în care organizase competiţia şi se gândea să construiască pe lucrurile bune arătate în cele două meciuri.

Progresele s-au văzut în săptămânile următoare.

Primele victorii care ne fac să credem

---

Pe 31 mai, FC Brăila (actuala Dacia Unirea din L3) nu a putut „să pună stavilă atacurilor adversarilor, resemnându-se astfel să piardă la scor” (GSP din 2 iunie 1942).

Braşovenii au spulberat fosta prim-divizionara cu un 6-0 semnat de Cociuban II (4 goluri), Bârlea şi Căpuşan în faţa a peste 1000 de spectatori. Chiar dacă echipa brăileană era în declin, putem considera aceasta ca fiind prima victorie de prestigiu din istoria echipei de sub Tâmpa. O duminică mai târziu, hattrick-ul lui Căpuşan aducea victoria cu 3-1 în faţa unei alte echipe de primă ligă, Gloria CFR Galaţi, care de asemenea concura pentru ultimul loc vacant în Campionatul de Război.

Neîmpăcaţi cu felul în care înfrângerea le poate afecta şansele de participare în viitorul campionat, gălăţenii au solicitat revanşa pentru ziua de luni.

Jocul a fost foarte frumos, spectaculos şi cu faze pasionante, la care au contribuit ambele echipe în egală măsură.”

sursa: GSP din 13 iunie 1942

Meciul disputat ca o veritabilă finală a fost în cele din urmă câştigat de feroviarii gălăţeni cu 4-3, după ce la pauză UAB-ul conducea cu 3-2, graţie dublei lui Mircea Cociuban şi a reuşitei lui Vasile Căpuşan.

Zece zile din iunie

---

Peste doar o săptămână, pe 15 iunie, alb-albaştrii erau din nou implicaţi în acţiune. Juventus Bucureşti, un alt nume mare al fotbalului românesc, venea sub Tâmpa şi câştiga cu 2-0, chiar dacă „rezistenţa localnicilor a fost foarte îndârjită, mai ales în repriza a doua” (GSP din 17 iunie 1942).

Pe 21 iunie 1942 artileriştii au pus capăt aşteptărilor, obţinând prima victorie din istoria clubului în faţa unei echipe din Bucureşti. În repriza a 2-a a meciului cu prim-divizionara Sportul Studenţesc, Drăgoescu, Bârlea şi Căpuşan marcau golurile unui succes istoric, în care portarul Moraru a fost din nou printre cei evidenţiaţi.

Efectul? Prima pagina a Gazetei Sporturilor din 25 iunie speculează dacă „U.A.B. (Braşov) va fi a 12-a echipă?” din Campionatul de Război. Până la finalul textului, speculaţia devenise certitudine.

Şi pentru ocuparea acestui loc, aseară circula un nume: U.A.B. din Braşov, care va oferi condiţiuni extrem de avantajoase participanţilor şi pe care o susţin toate grupările. Mai mult, aseară se spunea chiar că U.A.B. va juca în mod cert în campionat. (…) Încât, ţinând seama de culoarele federaţiei, urmează ca în campionat a 12-a echipă să fie U.A.B. Şi Braşov merită.”

sursa: GSP din 25 iunie 1942

Ziarul de a doua zi anunţa meciurile primei etape, programată pentru 5 iulie – brașovenii ar fi jucat cu Carmen – şi considera din nou şansele de participare ale UAB-ului ca fiind cele mai mari.

În aceste zile de iunie, GSP-ul i-a plasat pe viitorii „stegari” mai aproape de prima ligă ca oricând în primii 20 de ani de existență a clubului.

Cum DA înseamnă NU

---

În vederea pregătirii a ceea ce părea aproape sigur, debutul în Campionatul de Război, braşovenii pleacă spre sfârşitul lunii iunie într-un turneu la Reşiţa.

Înfrângerea cu 4-2 din primul meci, în faţa prim-divizionarei UDR (actuala CSM Reşiţa din L2), sublinia cât de important era pentru clubul de sub Tâmpa transferarea anumitor jucători reşiţeni, pentru o cât mai onorabilă prezenţă în Campionatul de Război. Însă vestea că oficialii FRF au decis să aleagă ACFR-ul pentru a reprezenta Braşovul în această competiţie a dezamăgit profund staff-ul şi lotul alb-albaştrilor. Văzându-se lipsiţi de obiectiv, fotbaliştii braşoveni nu au mai găsit energia şi ambiţia pentru a da o replică onorabilă a doua zi celor de la SSMR (Societate Sportivă a Muncitorilor din Reşiţa), fiind învinşi cu 8-1, Gunther marcând golul de onoare.

A.C.F.R., care a fost introdusă în Campionatul de Răsboiu, în dorinţa de a face o cât mai bună figură în această competiţiei, este în căutare de jucători.”

sursa: GSP din 1 iulie 1942

Probabil că tradiţia clubului feroviar, înfiinţat în 1921, a fost factorul hotărâtor în decizia oficialilor FRF.

De la instituirea sistemului divizionar în 1932, ACFR-ul a avut o prezenţă constantă în liga secundă, un sezon a participat chiar și în elită, fiind şi una din cele 40 de echipe care au luat parte la sezonul inaugural al Diviziei B – 1934-1935.

Mai mulți artilerişti erau vizaţi de feroviari pentru întărirea lotului, însă oficialii clubului Uzinele Astra Braşov nici nu se gândeau să destrame echipa. Alb-albaştrii câştigaseră în sezonul 1940-1941 titlul în Campionatul Districtual Braşov şi odată cu acesta şi dreptul de a evolua în următorul eşalon valoric – Divizia B. Cum participarea în Campionatul de Război, echivalent cu Liga 1, nu s-a mai realizat, pentru braşoveni următoarea provocare se numea Cupa Eroilor – echivalentă cu Liga a 2-a.

Dar asta e o poveste pentru altă duminică.

---

Opt din cele 12 echipe selectate de FRF să participe la ediţia 1942-1943 a Campionatului de Război (FC Craiova, Rapid Bucureşti, Unirea Tricolor, Venus Bucureşti, CFR Turnu Severin, Gloria CFR Galaţi, FC Ploieşti şi Sportul Stud.) luaseră parte şi la ultima ediţie oficială a Campionatului Naţional, 1940-1941, astfel că motivele pentru care în prezent oficialii fotbalului românesc refuză recunoaşterea oficială a acestei competiţii este un mister, mai ales că a fost organizată de Comitetul Central al Campionatului Naţional şi s-a desfăşurat la fel ca orice campionat în sistem divizionar de până atunci.

---