Mi-am dat seama că niciodată nu le-am mulţumit public părinţilor de la grupele de copii ale SR-ului pentru faptul că echipa asta, spiritul „stegar”, există acum şi datorită pasiunii şi nebuniei lor.

Şi când zic nebunie, nu fac decât să-l citez pe un tată pe care l-am cunoscut deodată cu alţi părinţi hardcore undeva prin toamna lui 2017.

„Asta e nebunia noastră, să ne vedem copilul jucând într-o zi în tricoul lu’ Steagu’!” – şi am ştiut că oamenii ăştia sunt serioşi.

N-au trecut decât doi ani şi jumătate de atunci, dar în toate schimbările şi stările care au măturat clubul ăsta, pasiunea şi determinarea lor au rămas de neclintit. Nu voiau să audă de convenţii sau protocoale cu alte cluburi, voiau ca fiii lor să joace în galben şi negru, sub numele de SR Braşov, ca să aibă de mici în ei convingerea că sunt parte din ceva special.

Majoritatea dintre copii formau o echipă încă de când mai exista FC Braşov şi părinţii au vrut să menţină acea unitate şi să asigure continuitatea unei idei.

Pe lângă „veteranii” Grupei 2005, există încă două Grupe ale unor „stegărei” născuţi în 2009 şi 2010, atraşi sub galben-negru de pasiunea şi nebunia de care vorbeam mai sus şi cu care s-au contagiat şi ei.

Practic, ce voiam să spun e că vă mulţumesc!

• 

• 

• 

---