Într-o vreme în care „stegarii” nici măcar nu se numeau astfel şi stadionul „Silviu Ploeşteanu” avea doar o tribună principală cu acoperiş de lemn, atacul echipei Uzinelor Astra Braşov de acum aproape opt decenii ajungea la boss level graţie prezenţei clujeanului Mircea Cociuban.
Cel care în cronicile sportive ale vremii apare scris Cociuban II sau era alintat Puiu Cociuban, făcuse carieră la Victoria Cluj, echipă înfiinţată în 1920 de veterani ai Primului Război Mondial deveniți studenţi ai Academiei Comerciale.
Mircea Cociuban a contribuit cu golurile sale la trei clasări consecutive în prima jumătate a clasamentului – inclusiv un loc trei în ediţia 1937-1938, anulând astfel dominaţia Universităţii, cu care cei de la Victoria împărţeau simpatiile Clujului.
Prestaţiile admirabile i-au adus și convocarea la nou-formată Națională B (1933), Cociuban jucând în vreo cinci din totalul de nouă meciuri susţinute până la intrarea României în război.
Cea mai cea prezenţă scenică a avut-o pe 19 mai 1940, când a marcat un hattrick în succesul cu 5-1 contra Ungariei B.
Într’adevăr înaintarea a fost condusă magistral de Cociuban II. Om cu reale calităţi de conducător de atac s’a impus în mod indiscutabil.”
GSP din 21.05.1940

Dar cum în fotbal calea de la apogeu la retrogradare e mai rapidă decât ai spune „şut şi gol!”, peste cinci zile de la demonstraţia de forţă de pe stadionul ANEF, Mircea Cociuban juca ultimul său meci în Liga 1 cu Victoria Cluj. Mănăşturenii retrogradau în premieră.
Planul readucerii Victoriei în elită a fost doar unul din milioanele de planuri stricate în finalul acelei veri de Dictatul de la Viena.
Încorporarea Clujului şi a unei părţi din nord-vestul Transilvaniei în Ungaria a făcut ca Victoria să intre în inactivitate o vreme, majoritatea jucătorilor refugiindu-se la Turda, unde au încercat printr-o fuziune cu echipa locală Cimentul să menţină numele Victoriei în circuit.
Mircea Cociuban a ajuns la 200 km de Cluj, la Brad, o comună pe vremea aceea, unde a îmbrăcât tricoul galben-negru al revelaţiei fotbalului românesc din 1940: nou-promovata în Liga 1 Mica Brad (actuala Aurul, din Liga 4 Hunedoara).
Echipa minieră ajunsese în primul eşalon după numai şase ani de la înfiinţare, iar „admirabilul Cociuban II” (GSP din 15.04.1941), cu 16 goluri în 19 apariţii (din 24 posibile), a fost co-autor emerit al basmului în care Mica „Cenuşăreasă” Brad încheia sezonul pe locul 5.
Cam acesta a fost parcursul în marele fotbal al celui care în toamna anului 1941 va ajunge sub Tâmpa. Atras poate şi de faptul că Academia Comercială din Cluj alesese Braşovul ca oraş de refugiu, Mircea Cociuban va îmbrăca timp de aproape opt luni tricoul echipei Uzinelor Astra Braşov.
Prezenţa sa a generat genul de impact aşteptat din partea unui fost internaţional şi nume important al Ligii 1.
Cu el în echipă, „atacul U.A.B.-ist a căpătat o eficacitate nebănuită”. (GSP-ul din 11.11.1941), astfel că echip a reintrat în cursa pentru calificarea la Turneul Final al Cupei Basarabiei, iar în primăvara anului următor a atins pentru prima dată în istorie faza şaisprezecimilor Cupei României.
Mircea Cociuban a orchestrat ofensivă UAB-ului în cele trei tururi premergătoarea confruntării cu U Cluj din 16-zecimile Cupei, şi a marcat şi un gol, pe 10 mai 1942, în Turul 3, la Turda, chiar contra celor de la Victoria-Cimentul! Da, tocmai el a deschis scorul succesului cu 3-1, care a reprezentat una din surprizele acelei faze a competiţiei.
Şi tot de numele său se leagă şi prima victorie din istorie a UAB-ului în faţa unei echipe de Liga 1, când pe 31 mai 1942, la Braşov, pe actualul „Silviu Ploeşteanu”, a marcat patru goluri în victoria cu 6-0 contra celor de la FC Brăila (actuala Dacia Unirea din L3).
În primăvara acelui an, UAB-iştii au făcut o propagandă intensă pentru a fi acceptaţi să completeze panoul echipelor participante în ediţia 1942-1943 a Campionatului de Război (Liga 1).
Până la urmă, FRF-ul a ales tradiţia ACFR-ului, marele rival al UAB-ului în epocă, şi astfel şi relaţia dintre club şi Cociuban s-a încheiat. Curtat cu ardoare de feroviari, clujeanul va opta în cele din urmă pentru tricoul alb-violet.
Susţinere blog
Dacă ţi-a plăcut ce ai citit, poţi susţine blogul printr-o donaţie minimă de 1 Euro.
€1,00