Am mai văzut filmul ăsta, chiar în acest sezon – rivali locali, dorința enormă de victorie, golul izbăvitor din final, delirul bucuriei din tribună – când diferența dintre un meci în Liga 3-a la retrogradare și finala Cupei Mondiale devine insesizabilă – sentimentul că de acum înainte lucrurile vor fi altfel, că totul va fi mai bine.

Dacă o pecim vinerea asta la Sibiu (mă rog, la Rășinari), atunci toate speranțele, care au explodat deodată cu golul din minutul 95 al lui Răchișan, se vor evapora.

Avem nevoie de o victorie – chiar și un egal ar merge, ținând cont de precedentele noastre aventuri cu cei de la Hermannstadt II – pentru a menține entuziasmul în jurul echipei și a aduce și mai mulți spectatori la următorul meci de acasă. Cu Kids s-au vândut 420 din cele 450 de bilete puse în vânzare și îndrăznesc să cred că până la finalul sezonului, dacă rămânem concentrați pe ce e de făcut în teren, putem închide casa unui meci cu o mie de bilete vândute, pentru a demonstra, încă o dată, că Steagu’ suntem noi, nu amestecul dubios din Liga a 2-a creat de PNL.

Îmi mai parvin de pe la prieteni tot felul de screenshoturi cu clonații încurajându-se între ei că odată cu rezultatele vor veni și suporterii alături de ei și vor juca cu tribune populate. După aproape cinci ani de la falimentul FC Brașov, unii tot nu au reușit să înțeleagă despre ce e vorba și ce contează de fapt.