Fotografii mişcate

De la stânga la dreapta, rândul de sus: Silviu Ploeşteanu, antrenor, Eugen Nagy, fundaş lateral (6 ani la echipă), Mihai Ivăncescu, mijlocaş (9 ani), Ion Szigety, mijlocaş (9 ani), Gunther Liebhardt, portar (1 an), Iuliu Jenei, fundaş central (4 ani), Nicolae Campo, fundaş central, căpitan de echipă (8 ani), Ion Lazăr, mijlocaş (debutant), Nicolae Proca,…

Steagul şi fanii săi în 1973, de Ion Cupen

Într-una din revistele „Sport” ale anului 1973, două pagini erau dedicate prezentării echipei Steagul Roşu Braşov ce trecea atunci printr-un moment de tranziţie, cum de altfel se menţionează şi în revistă, un schimb de generaţii ce survine în existenţa oricărei echipe. După o analiză a situaţiei lotului „stegar” din ’73, autorul materialului, inconfundabilul Ion Cupen,…

LĂTRĂU

I-am tot şoptit numele pe aici, pe La Stegaru’, acum a sosit momentul să vorbim răspicat despre, poate, cel mai celebru suporter din istoria Steagul Roşu – FCM – FC Braşov, Lătrău (Aurel Fătul în buletin) Bine, tipul a fost vreo 20 de ani şeful galeriei „stegare”, de la începutul anilor ’70 până prin ’93…

Huliganii ’70

Cine crede că înainte de ’89 pe stadioanele patriei atmosfera era exclusiv una de amiciţie şi „pretinie” sportivă se înşeală amarnic. Nu mă crezi, citeşte mai jos un fragment din cronica meciului Steagul Roşu Braşov – CS Târgovişte din toamna anului 1976, încheiat cu victoria „stegarilor”, atât pe teren cât şi pe… străzi. „… Şi…

Marea evadare

Motto: „Voi mă vreţi… eu nu vă vreau!” E vorba despre fosta extremă a Steagului, Csaba Gyorffy, care 11 ani la rând a îmbrăcat numai tricoul cu numărul 11 colorat cu galben şi negru. La începutul anilor ’70 Steaua a ieşit la „vânătoare”, dorind să-şi umple golul pe extrema stângă lăsat în urma retragerii lui…

Scurt pe doi

După apocalipsa din Cupă a ieșit puțin soarele. Am bătut 3-2 pe Gaz Metan Mediaș și ne-am pus și sângele în mișcare un pic pe finalul meciului grație proptitudinii cu care unicul neuron a părăsit creierele ălora de firma de pază fapt ce le-a dat ocazia să intervină în forță pentru a… dracu’ ştie pentru…

La culoarea galbenă…

Am observat că mulţi din cei care ajung pe La Stegaru’ vor să afle cum stă treaba cu cântecul, de fapt scandarea, „La culoarea galbenă”, şi, eventual, să o şi asculte. No, păi prea multe n-ar fi de aflat. Adică unu’ dă tonu’ la un vers, peluza după el, şi tot aşa. De ascultat, ascultaţi…

Sunt „stegar”, ce pana mea!?!

Haha, ce naiba aș putea zice acuma? De fapt, băieții cu care am făcut deplasarea au auzit ce aveam de zis. Filosofii fine, nu vrăjeli. Nu prea simt nevoia să mă repet și nici nu prea îmi aduc bine aminte ce le-am zis. La Stegaru’ nu-i loc de doliu ci de amintiri frumoase, caterincă şi…