Drumul „stegarilor” | Într-o viaţă anterioară
Nu se aude nimic şi văd prea puţine. Mii de umbre trec pe lângă mine, unele mă îmbrăţişează, altele chiar mă sărută pe obraz. Deschid ochii şi sunt undeva în iarbă, o pajişte imensă de-un verde crud. Văd paşii umbrelor şi aud un ţiuit neîncetat în cap. „Hai sus!”… disting prin valul vâjeitor care goneşte…
La Stegaru' 